A mai pățit cineva să simtă că se luptă cu lipsa de motivație în redactarea tezei, mai ales când vine vorba de capitolul ăla mai „plictisitor" despre metodologie? Mă bate gândul că, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori parcă devin total paralizat în fața paginii albe. Sincer, am avut momente în care am încercat să găsesc inspirație, dar parcă tot felul de gânduri negative și-au făcut de cap. Poate cineva are o „rețetă" de motivație sau un truc care chiar funcționează? Sau e normal să simțim că strada e tot mai lungă, chiar dacă suntem aproape de final?
Adina Nicolae: Bună, Adrian! Înțeleg complet ce spui și trebuie să spun că și eu am trecut prin astfel de momente. Uneori, când te blochezi la capitolul metodologie, totul pare mai greu și pare că drumul până la final e tot mai lung. Pentru mine, o metodă eficientă e să îmi împart sarcina în pași mici, să fixeze niște etape clare și realiste, să nu le am facturate toate odată. Când reușesc să-mi configurez un plan și să îl respect, am impresia că pașii mici mă apropie mai mult de obiectiv. În plus, încerc să-mi ofer mici recompense atunci când ating anumite milestone-uri, fie o ieșire cu prietenii, fie o pauză binemeritată cu o cafea. Cred că e normal să avem momente în care totul pare mai greu, dar e foarte important să nu ne lăsăm copleșiți, ci să găsim strategii care ne fac procesul mai suportabil. Și, nu în ultimul rând, să ne amintim că suntem aproape de linia de finish - trebuie doar să avem răbdare și să ne păstrăm motivația în fața ideii că rezultatul final chiar merită efortul! 😊