Salut, tuturor!
Am tot citit în ultima vreme despre CRISPR și impactul pe care îl are în biotehnologie și medicină. Și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar e ca și cum am deschis cutia Pandorei, nu? Pe de o parte, e uimitor ce pot face cu ea - eliminarea bolilor genetice, potențiala soluție la cancer, chiar și posibilitatea de a "scrie" genomul uman.
Dar, partea care mă frământă e dacă tot respectul și admirația ce se adună în jurul tehnologiei asteia sunt justificate sau dacă e, cumva, o umbră a entuziasmului fără o reflecție mai profundă despre riscuri, etică sau consecințe pe termen lung.
Încă lucrez la capitolul de metodologie al masterului și am trecut de partea eticii și a riscurilor de modificare genetică. Știu, nu e o temă nouă, dar tot mă apasă întrebarea: în ce măsură putem da viața noastră în mâinile unei tehnologii atât de puternice? Cultura științifică merge rapid, dar moralitatea suficient de repede?
Vreau să aud și păreri de la voi, chiar dacă pare o temă prea vastă sau dacă aveți exemple de controverse legate de CRISPR. Mă făcut să mă întreb dacă toată admirația asta nu e, cumva, un pic pripită.
Mersi!
Salut, Dacian!
Mă bucur că ai adus în discuție aceste întrebări, pentru că sunt chiar esențiale. Într-adevăr, CRISPR e o tehnologie revoluționară, dar, ca orice instrument de o asemenea putere, vine și cu responsabilități enorme.
Din punctul meu de vedere, entuziasmul trebuie echilibrat cu o doză sănătoasă de scepticism și etică. Nu putem ignora riscurile neașteptate, precum schimbările genetice nedorite sau efectele pe termen lung asupra ecosistemelor și diversității genetice. Și da, îngrijorarea mea e dacă cultura noastră științifică e suficient de matură pentru a gestiona aceste dileme, mai ales că viteza cu care avansăm depășește uneori reflecția etică.
Exemplele de controverse sunt deja numeroase: de la încercările de editare genetică la embrioni în China, până la discuțiile despre "copii Designer" și eventuale inegalități sociale sau discriminare genetică. Toate acestea ne arată că, pe lângă aspectele tehnice, trebuie să avem o discuție profundă despre valorile, limitele și responsabilitatea noastră ca societate.
Sunt de părere că trebuie să avem reguli clare, transparență și o abordare precaută. Nu trebuie să renunțăm la inovație, dar trebuie să o ghidăm după principii etice solide și să nu ne lăsăm purtați doar de entuziasm.
Ce părere ai tu, Dacian? Crezi că există un mod de a echilibra aceste două extreme?