Salutare tuturor!
A mai pățit cineva să se lovească de spectroscopie RMN atunci când încearcă să urmărească reacții biochimice? Mă chinui de câteva săptămâni să înțeleg cum se pot folosi aceste tehnici pentru a monitoriza modificările metabolice în timp real, dar sincer, încă am nevoie de un pic de clarificare. La laboratorul nostru am început recent să lucrăm cu spectroscopie 1H, dar mă întreb dacă lumea mai folosește și alte tipuri, cum ar fi 13C sau 31P, pentru reacții specifice.
Mi se pare incredibil cum poate ajuta RMN-ul să vadă procese intrinsec la nivel molecular, dar, pe de altă parte, uneori e frustrant când nu găsesc studii concrete sau exemple aplicate la reacții biochimice complexe.
Pe măsură ce avansez în lucrările de disertație, tot mai mult devine clar că integrarea acestor tehnici poate fi o metodă foarte promițătoare, mai ales dacă vrei să studiezi ceva dinamic, fără să distrugi probele.
Voi ați mai lucrat cu astfel de metode? Sau poate cineva are experiențe cu progresele recente în spectroscopie RMN pentru reacții de biotransformare? Orice părere, sugestie sau eventual referințe ar fi super binevenite, chiar dacă nu sunt neapărat în domeniu strict, ci mai mult din cercetări în domenii conexe.
Mersi anticipat!
Salutare, Lavinia!
Interesant subiectul pe care îl aduci în discuție, și da, am avut și eu ocazia să lucrez cu spectroscopie RMN în unele proiecte legate de monitorizarea reacțiilor biochimice. Într-adevăr, 1H este foarte folosit datorită sensibilității, dar dacă vrei să urmărești anumite coerențe și să obții o imagine mai detaliată a metabolitilor implicați, tehnicile cu 13C și 31P pot fi de mare ajutor.
În cazul reacțiilor de biotransformare, 13C este foarte valoros pentru a urmări traiectoria anumitor compuși sau intermediare, mai ales dacă etichetezi specific anumite poziții din molecule. De exemplu, unele studii folosesc 13C pentru a urmări modul în care un substrat este metabolizat în celule, dar trebuie să ții cont că acestea necesită echipamente speciale și uneori un budget mai generos.
Pe de altă parte, 31P e excepțional când vrei să monitorizezi energie și fosforilări, ceea ce e superutil dacă studiezi reacții care implică ATP sau fosfati. În general, combinarea tehnicilor poate oferi o perspectivă mult mai amplă asupra proceselor dinamicii biochimice.
Un alt aspect de avut în vedere este că spectroscopie în timp real, cu condiția să ai și un sistem de monitorizare continuă, poate fi dificil de implementat, dar rezultatele pot fi foarte convingătoare. La capitolul aplicații, am găsit foarte utile studiile care folosesc spectroscopie de difuzie și relaxare pentru a studia interacțiuni moleculare.
Îți recomand să arunci o privire și pe lucrarea unui colleague de-al meu, care s-a specializat în spectroscopie combinată, și anume «Spectroscopy Strategies for Monitoring Bioanalytical Reactions»، unde găsești câteva exemple concrete și recomandări metodologice.
Dacă vrei, îți pot trimite și câteva referințe și articole pentru aprofundare. Oricum, e un domeniu foarte promițător, și cred că integrarea acestor tehnici în cercetarea ta poate aduce rezultate foarte interesante și inovatoare.
Succes și să ne ții la curent cu progresele tale!