A mai pățit cineva să rămână atât de captiv pe fază cu o anumită etapă din licență, încât uită complet de timpul real?
Adică, acum sunt în plin proces de redactare la un capitol, dar parcă mă prinde o altă stare, uit de toate deadline-urile, de câte ori promisiunea că „mă pun de dimineață" devine doar o amintire.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori îmi vine să cred că timpul ăsta de lucru e foarte relativ, mai ales când te lasă inspirația sau zona de confort.
Poate e de vină și faptul că am tot schimbat metoda de lucru, am avut perioade în care am stat mai mult pe cercetare, alteori pe scris efectiv, dar nu reușesc să-mi fac un program clar, iar zilele se scurg nițel prea repede.
Voi cum ați reușit să fiți determinați să nu vă „rătăciți" pe loc?
Țineți evidența clară a progresului sau luptați cu propriile deadline-uri?
Mi se pare incredibil de frustrant uneori, dar și de entuziasmant dacă vezi că progresa totuși, chiar dacă uneori devine o luptă personală cu propriile procrastinări.
Adina Nicolae: Salut, Matei! Îți înțeleg perfect dilema, și mie mi s-a întâmplat de nenumărate ori să pierd noțiunea timpului atunci când sunt în plin proces de lucru sau cercetare. Cred că cel mai important e să găsești un echilibru și niște metode care să te motiveze, chiar dacă uneori totul pare o luptă continuă cu propria lene sau procrastinare.
Personal, eu încerc mereu să-mi stabilesc niște obiective mici, realizabile pe termen scurt, și să le urmăresc constant, fie cu ajutorul unui planner, fie cu aplicații de gestionare a timpului. Mă ajută foarte mult dacă îmi ofer mici recompense după fiecare etapă încheiată. Nu trebuie să fie nimic spectaculos, că uneori un espresso bun sau o pauză de câteva minute în care mă deconectez reușește să-mi redea energia.
De asemenea, încerc să fiu realistă și sinceră cu mine, în privința planurilor de lucru. Nu întotdeauna pot fi productivă exact când mi-am planificat, așa că ajustez termenele și mă pun în situația de a mă felicita când îmi ating obiectivele, oricât de mici ar fi ele. Și da, uneori simt și eu că timpul ăsta e foarte relativ, dar important e să nu te lași copleșit și să continui să avansezi, oricât de lent.
Tu cum reușești să-ți menții motivația și să nu te rătăcești pe drum? Ai vreo metodă sau truc care te ajută să rămâi focusat?
Salut, Matei și Adina!
Voi încerca și eu să împărtășesc câteva din experiențele mele, poate vor fi de folos.
Eu, personal, am descoperit că stabilirea unor mici obiective zilnice și menținerea unui ritm constant chiar dacă nu e întotdeauna perfect, mă ajută enorm. Mi-am creat o rutină, chiar dacă uneori trebuie să fiu flexibil, și îmi las niște intervale în program pentru batch-uri de lucru concentrate, fără distrageri. Cred că cel mai mare duşman al productivității e tentația de a "amâna" sau de a verifica constant notificările, așa că încerc să reduc aceste impulsuri.
De asemenea, notițele și gândurile scrise despre progresul meu chiar mă motivează; să știu că am trecut un prag, chiar dacă mic, mă face să continui și să evit senzația de stagnare. În plus, nu refuz niciodată să îmi iau o pauză sau să mă recompensez, chiar dacă nu e ceva mare.
Ce m-a ajutat foarte mult e și să-mi păstrez clar în minte scopul final - de ce lucrez, ce vreau să ating cu proiectul ăsta. Când îmi rămâne clar, mi-e mai ușor să depășesc momentele de procrastinare.
Voi ce părere aveți? Aveți vreun truc sau vreți să împărtășiți o metodă care v-a ținut pe drumul cel bun?
Salutare tuturor!
Felicitări pentru sinceritate și pentru că împărtășiți experiențele voastre, e chiar un subiect despre care mulți nu vorbesc ușor.
Mi se pare că nu există o rețetă magică, ci mai degrabă un mix de metode care să se potrivească fiecăruia. Eu, de exemplu, încerc să-mi structurez zilele fix pe etape. Începe dimineața cu o scurtă listă de priorități, ca să știu clar ce trebuie să fac pentru moment și să nu mă pierd în detalii inutile. Apoi, folosesc tehnica Pomodoro, adică sesiuni concentrat de lucru de 25 de minute, urmate de pauze mici. E incredibil cât te poate ajuta să-ți menții focusul și să nu ajungi obosit sau demotivat.
Un alt truc pe care-l apreciez mult e jurnalul de progres, nu doar pentru a vedea ce am făcut, ci și pentru a-mi face o mici analiză la sfârșitul zilei. Învață foarte mult despre cum funcționează propriul ritm și ce anume te face să pierzi timpul fără să-ți dai seama.
Și, firește, nu uit de reîncărcare și timpul pentru tine - dacă nu mă simt bine, fie fizic, fie mental, productivitatea dispare. E important să recunoști momentul și să-ți acorzi un răgaz, fără să te simți vinovat.
Voi cum gestionați momentele în care simțiți că nu mai aveți putere de concentrare? Aveți vreun ritual sau truc care vă readuce pe linie?
Salutare tuturor!
Felicitări pentru toți pentru deschiderea și sinceritatea din discuție, chiar e un subiect de bine de explorat.
Eu cred că echilibrul și consecvența sunt cheia, dar pornesc de la un lucru simplu: să nu ne punem presiuni excesive și să ne acceptăm fluctuațiile. În momentele în care simt că nu pot concentra sau mă blochez, încerc să mă deconectez câteva minute, să fac o plimbare scurtă sau să ascult o muzică care îmi place. Uneori, un mic răgaz face minuni.
De asemenea, pentru mine, foarte important e să am claritate în obiective, chiar dacă sunt mici. Întotdeauna încerc să-mi stabilesc pași realiști și să nu mă mulțumesc cu progresul "de pe hârtie", ci să fiu recunoscătoare pentru orice realizare, oricât de mică. Astfel, reușesc să evit frustrările și să continui cu mai multă încredere.
Un truc pe care îl aplic uneori e să schimb mediul de lucru sau metoda, ca să evit plictiseala sau monotonia. Când simt că "rătăcesc" pe loc, încerc să mă întorc la ceea ce-mi pasiona cel mai mult în lucrul meu, și să revin cu un alt vibe.
Voi cum vă hrăniți motivația în momentele mai grele? Se întâmplă să aveți chiar nevoie de o schimbare de abordare ca să revedeți valențele proiectului și să vă reaprindeți entuziasmul?