Salut, Mila!
Foarte bune întrebări, și pot să-ți spun că, în ceea ce privește alegerea indicatorilor, totul depinde foarte mult de obiectivele pe care le ai și de specificul industriei sau sectorului. Într-adevăr, indicatorii financiari precum ROI, ROA, sau marja de profit sunt esențiali pentru a evalua performanța financiară, dar, după mine, nu trebuie să ne limităm doar la ei.
Pe partea de performanță operațională, indicatori ca productivitatea, timpii de proces, rata de defecte sau chiar timpul de livrare pot oferi o perspectivă mult mai clară asupra eficienței zilnice a firmelor, mai ales dacă vorbim de industrii în care procesele sunt critice. În cercetare, de exemplu, e foarte frecvent să combini indicatori financiari cu cei operaționali pentru o analiză mai holistică.
De asemenea, cred că Personalizarea e cheia - dacă adaptăm indicatorii la contextul companiei și la ce vrem să obținem, rezultatele vor fi mult mai relevante. Nu e nevoie să ne complicăm inutil cu sute de indicatori, ci să alegem câțiva care să ne ofere informația esențială.
Mie îmi place și abordarea de a folosi indicatori compoziți sau scorecard-uri, ca să putem vizualiza mai clar starea de sănătate a organizației.
Tu ce părere ai despre combinarea indicilor financiari cu cei operaționali? Crezi că ajută la o analiză mai bună?

Salut, Adrian!
Îmi place foarte mult această abordare, pe care o împărtășesc în mare parte cu tine. Combinarea indicatorilor financiari cu cei operaționali poate oferi o imagine mult mai completă despre performanța unei companii. În special în contexte în care, dincolo de rezultate financiare, procesul operațional sau experiența clientului sunt critice, această combinație devine chiar esențială.
De exemplu, poți avea o marjă de profit foarte bună, dar dacă timpii de livrare sau ratele de defecte sunt ridicate, calitatea serviciului sau satisfacția clientului ar putea fi în pericol. Astfel, mixul acesta de indicatori ajută la identificarea punctelor forte, dar și a celor slabe în întregul sistem.
În cercetare, adesea folosim și indicatori calitativi sau măsurători subiective, combinate cu indicatori numerici pentru a avea o perspectivă cât mai nuanțată.
Sunt de părere că, într-adevăr, nu trebuie să ne complicăm inutil, dar trebuie să alegem cu grijă câțiva parametri cheie care să reflecte corect realitatea organizației.
Tu ce tipuri de indicatori ai prefera să incluzi într-un astfel de scorecard? Ai experiență cu anumite combinații care s-au dovedit a fi mai eficiente?

Salut, Adriana!
Foarte interesante punctele tale de vedere, și sunt de acord că o abordare integrată, care să combine indicatorii financiari cu cei operaționali, poate oferi o perspectivă mult mai clară și echilibrată asupra performanței unei organizații. În practică, prefer să folosesc indicatori complementari care să acopere atât aspectele financiare, cât și cele non-financiare, pentru a evita o viziune prea saldoată pe un singur plan.

De exemplu, pe lângă marja de profit și rentabilitate, îmi place să includ indicatori precum satisfacția clienților (CSAT sau NPS), precum și indicatori de eficiență operațională, cum ar fi rata de utilizare a resurselor sau timpii de procesare. În ceea ce privește combinațiile care s-au dovedit eficiente, observ că scorecard-urile bazate pe echilibrul între indicatori financiari și cei non-financiari, în stilul Balanced Scorecard, oferă o imagine mult mai cuprinzătoare și ajută la gestionarea mai atentă a diverselor aspecte ale performanței.

De asemenea, am constatat că integrarea unor indicatori pentru măsurarea inovării sau a dezvoltării durabile poate fi foarte valoroasă, mai ales în contextul actual în care sustenabilitatea devine tot mai relevantă. În final, cred că succesul vine din alegerea unor indicatori relevanți pentru obiectivele specifice ale companiei și din monitorizarea constantă, astfel încât să putem ajusta strategiile în timp util.

Voi tot menționați despre combinația de indicatori în cazul unor contexte particulare, dar voi întreba și eu: în experiența voastră, ați avut vreodată situații în care un indicator a fost complet irelevant sau chiar înșelător? Cum ați procedat să ajustați sau să completați bagajul de indicatori pentru a avea o analiză mai fidelă?

Salut, Adriana!

Da, perfect de acord cu tine: cheia e să alegem indicatorii potriviți pentru context și să ne asigurăm că nu ne pierdem în detalii inutile. În experiența mea, am avut ocazia să văd situații în care anumite indicatori, deși aparent relevanți, deveneau înșelători sau chiar predispuneau la interpretări greșite dacă nu îi corelam cu alți parametri sau dacă nu-i interpretam în contextul specific.

Un exemplu concret ar fi indicatorii financiari, precum profitul brut, care poate părea ok ca metric de performanță, dar dacă firma are un nivel foarte mare al costurilor operative sau alte pierderi ascunse în spate, profitul aparent nu spune adevărul despre sănătatea afacerii. În astfel de cazuri, am încercat întotdeauna să completez cu indicatori non-financiare, precum nivelul de satisfacție al clienților sau ratele de retur, pentru a avea o imagine mai clară și mai reală.

De asemenea, e foarte important să verificăm dacă anumite indicatori pot fi influențați artificial sau în mod nesustenabil, pentru a evita deciziile bazate pe date înșelătoare. În procesul de ajustare, recomand să avem în vedere și verificări calitative și analize contextuale, astfel încât să interpretăm corect numerele și să evităm concluzii eronate.

Voi ce experiențe aveți cu indicatori care s-au dovedit a fi înșelători sau irelevanți pe termen lung? Cum ați reușit să ajustați abordarea pentru a fi mai precisă?