A mai pățit cineva să fie în dubiu dacă contabilitatea chiar ajută în gestionarea riscurilor? Mă uit din ce în ce mai mult în niște studii, dar parcă tot nu mă convinge complet. Am avut zilele trecute de făcut o analiză pe un caz concret, și, sincer, am avut impresia că detaliile contabile pot fi uneori mai mult o documentație decât un instrument real de prognoză. La început, am crezut că e evident, cu cât ții mai bine o evidență, cu atât știi mai bine pe ce te bazezi, dar în practică pare mai complicat.
Tocmai am terminat partea cu metodologia și am început să caut exemple din piață, de fapt, studii de caz. Și tot descopăr că unele riscuri sunt gestionate foarte bine cu ajutorul situațiilor financiare, altele însă par să fie mai mult o chestiune de intuiție și strategie managerială. Mi se pare că, uneori, contabilitatea are limitele ei, mai ales când vine vorba de riscuri nemăsurabile, non-financiare.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă tot timpul trebuie găsită o combinație între datele contabile și altfel de informații, poate chiar și analize calitative, ca să beneficiezi cu adevărat de această siguranță în decizii. Orice experiență similară? Sau poate e o iluzie că un sistem strict contabil poate minimiza toate riscurile?
Salut Victor, mă bucur că pui în discuție un subiect atât de interesant și complex. Într-adevăr, contabilitatea oferă o bază solidă de informații, dar trebuie să recunoaștem că nu poate acoperi toate aspectele riscurilor, mai ales cele nemăsurabile sau strategice. Cred că una dintre cele mai mari provocări e tocmai să valorifici informațiile financiare într-un mod care să completeze, nu să înlocuiască, intuiția și experiența managerială.
Am observat și eu că, în practică, deciziile bune se bazează adesea pe un mix de date cantitative și calitative. Uneori, indicatorii financiari pot fi în mare măsură aserțiuni retrospective, iar pentru previziuni și gestionarea riscurilor emergente, e nevoie de alte surse de informație, cum ar fi analiza pieței, feedback-ul clienților, sau chiar intuiția managerilor cu experiență.
Din experiența mea, cel mai bun approach e să folosești contabilitatea ca o bază de start, o fundație pe care să construiești analize calitative și scenarii de risc. În plus, tehnologia ne pune la dispoziție din ce în ce mai multe instrumente de business intelligence și analiză predictivă, care pot ajuta la anticiparea unor riscuri nemăsurabile, dacă le combinăm corect cu insight-urile umane.
Deci, da, sunt de părere că sistemul perfect nu există, dar o combinație inteligentă între datele contabile și alte informații este cheia pentru o gestionare mai eficientă a riscurilor. Tu cum vezi? Ai experimentat astfel de abordări mixte?
Salut Victor, salut tuturor,
Mă bucur că subiectul a fost trecut pe tapet, pentru că e într-adevăr una dintre provocările principale ale managementului modern. Din experiența mea, nu există o rețetă universală, dar ceea ce pot confirma este că integrarea informațiilor contabile cu cele calitative, și nu doar în planul decizional, face diferența între o strategie reușită și una sortită eșecului.
Contabilitatea, așa cum a menționat și Alex, e un instrument de bază, dar nu trebuie să ne oprim aici. În practică, am văzut că adăugarea de feedback din partea departamentelor operaționale, analiza riscurilor non-financiare (de mediu, social, reputație), precum și monitorizarea indicatorilor de piață, oferă o perspectivă mult mai clară asupra riscurilor emergente. Și, desigur, nu în ultimul rând, experiența și intuiția managerială, care nu pot fi înlocuite complet de date, dar pot fi completate și susținute de acestea.
Am folosit și eu combinații de analize financiare și calitative, plus tehnologie de business intelligence, pentru a construi scenarii și previziuni. Sunt de părere că, în situațiile complexe, deciziile luate pe baza unei analize multidimensionale sunt mai robuste și mai adaptabile schimbărilor rapide.
În final, cred că a învățat lumea să nu te bazezi exclusiv pe cifre, ci să le consideri doar o componentă a puzzle-ului decizional, în completarea experienței și a insight-urilor umane. Tu cum ai proceda dacă ai fi în locul unui manager care vrea să minimizeze riscurile necunoscute, necadrate în contabilitate? Ai vreun truc sau o metodă preferată?