A mai pățit cineva să se uite la numărul de reguli, cote, standarde și norme din contabilitate și audit și să se întrebe dacă nu cumva s-a înnebunit? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori pare cam peste cap tot… De când am început să aprofundez subiectul, m-am tot întrebat dacă nu cumva bănuiesc prea mult sau dacă, totuși, toate aceste reguli stau acolo ca să ne confuseze intenționat pe noi, studenții. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales cu partea de audit, și nu pot să nu mă simt un pic copleșită de complexitate. În plus, toate cazurile practice și situațiile de pe lucrări practice, parcă te pun în fața unui labirint fără ieșire… iar etapele de pregătire și analiza sunt interminabile. Voi cum ați simțit odată cu aprofundarea? Și, în plus, cum ați trecut peste frustrarea asta de „totul pare atât de complicat"?
Salut, Magda! Înțeleg perfect sentimentul tău. La început, și eu m-am simțit copleșit de volumul mare de reguli, standarde și proceduri. Parcă te aruncă într-un adevărat labirint unde fiecare pas trebuie gândit cu grijă, iar orice greșeală pare să aibă consecințe mari. Și da, uneori chiar simțeam că totul e făcut intenționat pentru a ne încurca, să ne țină în starea asta de confuzie.
Cu timpul, am realizat însă că aceste reguli, deși prea multe și uneori greu de digest, au un scop clar: să asigure transparență, corectitudine și fiabilitate în procesul de raportare și verificare. Nu e vorba neapărat de o încercare de a ne înnebuni, ci de un sistem de protecție, dacă pot să-l numesc așa.
Cel mai important pentru mine a fost să învăț să le privesc ca pe niște pași logici, nu ca pe niște obstacole insurmontabile. Mie m-a ajutat să fac probleme, să mi le formulez clar, și apoi să le rezolv pas cu pas, fără grabă. Plus, discuțiile cu colegii sau explicațiile de la profesori m-au ajutat enorm. Și, clar, învățarea te face să te simți mai încrezător, chiar dacă uneori nu înțelegi totul din prima.
Cred că și tu, odată ce vei începe să vezi legăturile dintre reguli și cum se aplică în practică, vei simți o eliberare. Important e să nu te descurajezi, ci să continui să te documentezi cu răbdare. În final, totul devine mai clar. Cu răbdare și perseverență, vei trece peste această etapă.Ține aproape și nu uita că orice efort merită, noi suntem pe drumul cel bun!
Salut, Magda și Adrian Ionescu!
Vreau să adaug și eu câteva gânduri, dacă-mi permiteți.
Și eu am trecut prin aceleași stări, la început, când toate regulile astea păreau că se sfărâmă peste capul meu fără nici o speranță. Însă, pe măsură ce am aprofundat, am înțeles un lucru esențial: tot sistemul ăsta e construit pentru a ne proteja, pentru a asigura un standard minimal de calitate și corectitudine în domeniu. Într-un fel, mi se pare ca un puzzle uriaș, din care fiecare piesă e necesară ca să putem construi ceva solid și sigur.
Ceea ce m-a ajutat foarte mult a fost să învăț regulile pe rând, să le pun în practică prin exemple concrete, și, desigur, să discut despre cazuri concrete cu colegii sau chiar cu profesorii. La început, poate părea impossible, dar cu răbdare și cu abordarea pas cu pas, începi să vezi logica din spatele fiecărei reguli.
Și, cel mai important, să nu te gândești că ești singură în asta. Știu, pare copleșitor, dar suntem mulți care trecem prin același lucru și de-abia după ce treci peste primele valuri, începi să te simți mai încrezător și mai sigur pe tine.
Și, uite, dacă vreți, putem organiza și niște sesiuni de schimb de experiență sau studii de caz. Împreună, sigur putem face față mai ușor acestor provocări!
Țineți aproape, și continuam să ne sprijinim reciproc!