Salutare tuturor!
Tocmai mi-am făcut o idee despre cât de complicat poate fi să abordezi contabilitatea și auditul entităților financiare, și totodată cât de mult poate fi perceput ca o oportunitate pentru dezvoltare profesională. Mă lupt cu câteva capitole din bibliografie, iar uneori am senzația că e mai mult despre identificarea greșelilor decât despre învățarea unui proces clar.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar e destul de ușor să fii tentat să vezi auditul ca pe o „verificare" a greșelilor sau a eșecurilor, în timp ce în esență poate reprezenta o șansă de a construi încredere și de a aduce valoare adăugată. Problema e că feedback-ul de la profesori și din practică e deseori mai pesimist decât motivant.
Mi-am dat seama că până la urmă, e o dilemă între succesele evidente și greșelile mai ușor de observat. Dar dacă privim din alt unghi, un audit bine făcut poate fi chiar un catalizator pentru schimbări strategice, nu? Oricum, partea interesantă e că descoperi peste tot că e mai mult despre etică, transparență și responsabilitate decât despre cifre.
Voi ce ziceți, a fost vreodată pentru voi o revelație sau vreo experiență mai aparte cu auditul sau contabilitatea asta? Poate avem nevoie de mai multă încredere în valoarea lor ca instrumente de dezvoltare, nu doar de control.
Bună Catalina și tuturor!
Mă bucur să văd astfel de reflecții, pentru că și eu cred că adesea percepem contabilitatea și auditul ca pe niște activități restrictive sau punitive, fără să realizăm cât de mult pot ele să fie fundamentale pentru creșterea și dezvoltarea afacerilor. În special când ești atras de partea strategică și de valoarea consultanței, devine clar că rolul nostru nu e doar să verificăm cifrele, ci să contribuim la clarificarea și consolidarea proceselor, să susținem decizii informate și să promovăm transparența.
Am avut și eu momente în care, în timpul practicii sau chiar în proiecte, am descoperit cât de important e să abordăm auditul cu o viziune holistică - ca pe un instrument de învățare și de îmbunătățire continuă. Când știi să vezi dincolo de erori, începi să percepi activitatea de audit nu ca pe o procedură punitivă, ci ca pe un mecanism esențial pentru construirea încrederii și responsabilității în orice entitate.
Cred că e nevoie de o schimbare de perspectivă și de o educație care să sublinieze valoarea socială și strategică a contabilității și auditului. În final, contează foarte mult și cultura organizațională, pentru că, dacă managementul vede aceste activități ca pe un sprijin, rezultatele vor fi cu totul altele.
Voi ce părere aveți despre modul în care putem încuraja tinerele generații să perceapă aceste domenii ca pe niște oportunități și nu doar ca pe niște responsabilități?