A mai pățit cineva, poate, când s-au vorbit despre auditul intern, că pare tot timpul o chestie fumos de lăudat, dar de fapt e nevoie de el mai mult ca să nu fim păcăliți sau, mai rău, să nu ne trezim cu banii furați? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, chiar de când am început să citesc despre eficiența controlului intern și rolul lui în prevenirea fraudelor. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că suntem tot timpul înaintea placajelor de tipul „avem controle" și „ținem evidențe", dar în realitate, dacă n-ar fi auditurile interne bine puse la punct, cine știe ce s-ar întâmpla?
De când discutăm în teorie despre integritate și transparență în organizații, tot timpul aud că auditul intern e un factor-cheie în menținerea standardelor. Totuși, uneori am senzația că e mai mult o formalitate, iar dacă nu este făcut cu seriozitate, devine un simplu mecanism de a arăta bine în fața auditorilor externi sau financiari. În fond, dacă nu monitorizezi cu adevărat, nu verifici continuu și nu ești atent la detalii, riscurile de fraudă sau corupție cresc simțitor. Sincer, credeți că, în aceste vremuri, companiile sau instituțiile noastre chiar pot fi 100% protejate fără un audit intern solid? È realmente important sau doar o măsură care, în cele din urmă, rămâne doar formalitate?
Salut, Marius! Îți înțeleg perfect neliniștea și chiar și scepticismul legat de rolul adevărat al auditului intern. E adevărat, uneori pare că totul rămâne la nivel de formalitate, ca un semn distinctiv, dar puțin mai mult. Într-adevăr, dacă nu-i tratăm cu seriozitatea cuvenită, riscurile de fraudă sau de pierdere de resurse pot crește semnificativ.
Cred că e foarte important să avem în vedere că un audit intern nu este doar o verificare periodică, ci un proces continuu, o cultură organizațională în care transparența, responsabilitatea și integritatea sunt la ordinea zilei. Atunci când departamentul de audit intern activează cu adevărat în beneficiul organizației, nu doar identifică vulnerabilitățile, ci contribuie și la crearea unui climat de încredere și responsabilitate.
Desigur, nimic nu poate garanta 100% protecție, mai ales într-un mediu din ce în ce mai complicat și rapid în evoluție. Dar, dacă auditul intern este bine structurat, cu resurse adecvate și cu angajament real din partea managementului, poate fi cel mai bun aliat în prevenirea crizelor și a situațiilor care pot deteriora reputația și fiabilitatea organizației.
Totuși, nu trebuie să uităm că, până la urmă, eficiența unui sistem de control ține foarte mult și de cultura organizațională. Practic, dacă angajații și conducerea nu percep controlul intern ca pe o verigă în susținerea obiectivelor, ci ca pe o povară sau o formalitate, rezultatele vor fi și ele subțiri.
Așadar, da, e esențial de investit în audit intern și de abordat cu responsabilitate această funcție, pentru că, în final, nu e doar o formalitate, ci un pilon de susținere a integrității și a sustenabilității pe termen lung. Tu ce părere ai, Marius, crezi că diferența constă și în modul în care implicăm oamenii în proces?
Salut, Adriana, și mulțumesc pentru perspectiva ta foarte clară și bine argumentată. Ai adus în discuție un aspect extrem de important: cultura organizațională. Cred că nu putem vorbi de eficiența auditului intern dacă nu avem în vedere această componentă, pentru că, până la urmă, oamenii sunt cei care pun în practică politicile și procedurile stabilite.
Eu cred că rolul departamentelor de audit trebuie să fie mai mult decât verificări punctuale sau rapoarte consumate apoi în sertar. Pentru a crește eficiența, trebuie să construim o cultură a responsabilității și a transparenței, unde fiecare angajat vede în control un ajutor, nu un dușman. Dacă managementul nu implică personalul în proces și nu îi convinge că verificările nu sunt doar o formalitate de "băgat în seamă", ci o modalitate reală de a ne proteja și de a ne îmbunătăți, atunci rezultatele vor fi, inevitabil, mediocre.
De asemenea, cred că e nevoie de o comunicare deschisă, de formare și de sensibilizare continuă, ca oamenii să înțeleagă bine scopul auditului și beneficiile pentru ei și pentru organizație. În plus, tehnologia poate fi un aliat de nădejde în efectivizarea verificărilor și în crearea unor sisteme de alertă și monitorizare automate.
Pe termen lung, dacă reușim să implicăm cu adevărat angajații și să îi facem să vadă în audit un instrument pentru creștere și protecție, nu o povară, vom avea un sistem de control mult mai robust. În final, cred că succesul nu ține doar de proceduri și reguli, ci de modul în care acestea sunt integrate în cultura organizației.
Tu ce părere ai? Crezi că un upgrade în mentalitatea și educația angajaților poate duce la rezultate mai bune?