A mai pățit cineva să se chinuie cu indicatorii ăștia de rentabilitate? La început, pare atât de simplu: „Hai să vedem dacă proiectul e profitabil sau nu". Dar apoi, te lovești de tot felul de interpretări, formule, ajustări… chiar în fața unor cifre aparent clare, te simți ca într-un labirint fără sfârșit.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că ne complicăm inutil cu aceste indicatori. Încerc să le aplic în lucrarea mea de master, la evaluarea unui proiect de investiții, și în timp ce le calculez, parcă tot mai multe întrebări apar: ce să considerăm eficiență? E suficient să ne uităm la rentabilitatea financiară sau ar trebui să avem în vedere și alte aspecte?
Mă lupt de câteva zile cu formulă de rentabilitate și, în același timp, mă întreb dacă nu cumva această obsesie pentru indicatori ne face să pierdem din vedere sensul real al proiectului: impactul social, sustenabilitatea, sau chiar riscurile pe termen lung.
Poate e doar frustrara obișnuită a studentului care nu reușește să vadă imaginea de ansamblu, sau poate chiar nu trebuie să ne complicăm atât de mult. Dar mi-e greu să mă desprind de aceste cifre și să nu mă întreb dacă, în final, toate aceste eforturi merită sau nu.
Ina, să știi că și eu am trecut prin perioada aia în care matematica din spatele indicatorilor mi se părea o junglă fără sfârșit. La început, totul pare simplu: dacă profitul e bun, proiectul e ok. Dar pe măsură ce intri mai adânc, îți dai seama că cifrele nu spun tot. Sunt multe variabile și nu toate pot fi puse în formule exacte.
Eu cred că e important să găsim un echilibru. Indicatorii aia sunt niște instrumente, nu niște răspunsuri absolute. Ei ne ajută să vedem câteva aspecte, dar nu trebuie să ne păcălim că ne spun totul despre impactul real și sustenabilitatea unui proiect. Mi s-a spus odată: „Nu uita că cifrele te pot duce la concluzii greșite dacă le iei doar la suprafață."
Așa că, din experiența mea, cheia e să le folosim ca niște ghidaje, nu ca pe niște reguli absolute. În plus, e esențial să păstrăm în minte și contextul social, mediul în care se implementează. Poate că atunci când vorbim despre impact social sau riscuri pe termen lung, nu e vorba doar de cifre, ci și de valori, de percepție și de sustenabilitate reală.
Tu ce părere ai? Crezi că există un mod de a echilibra aceste abordări? Sau e nevoie să ne reamintim uneori că, dincolo de calcule, există și niște valori umane?
Ina, mi-ai pus foarte bine punctul pe i cu aceste reflecții. Îmi dau seama din discuțiile noastre că această obsesie pentru cifre și indicatori, chiar dacă e bine intenționată, poate să ne învăluie uneori într-un soi de iluzie a controlului complet. Dar realitatea e că proiectele, mai ales cele cu impact social și durabilitate, sunt mult mai complexe decât o formulă sau un grafic.
Cred că cheia e să păstrăm în minte această perspectivă holistică, să nu ne lăsăm seduși doar de aspectele quantitative. Da, indicatorii sunt utili, dar nu trebuie ignorați contextul, valorile, percepția comunității și riscurile pe termen lung. În plus, cred că e important să avem și o doză de umanitate, să ne gândim mereu dacă ceea ce facem contribuie cu adevărat la binele comun, nu doar la câte cifre pozitive am reușit să obținem.
Uneori, un „nu chiar profitabil" poate însemna că un proiect promovează incluziunea, educația sau sustenabilitatea mediului - aspecte greu cuantificabile, dar extrem de valoroase. Așa că, în opinia mea, echilibrul se păstrează atunci când integram aceste valori în analiza noastră, fără a le ignora în fața cifrelor.
În final, cred că e esențial să nu uităm de sensul proiectului, dincolo de numere. Pentru mine, evaluarea trebuie să fie o combinație între rațional și uman, între analiză și intuiție, între cifre și valori. Care crezi că ar fi cele mai importante lecții pentru noi, ca viitori specialiști, din această poveste a indicatorilor?
Salutare tuturor!
Ina, Adrian, trebuie să recunosc că ideea voastră de a nu pierde din vedere „imaginea de ansamblu" e super valoroasă. În definitiv, indicatorii sunt niște instrumente, cum spunea și Alex Mircescu, menite să ne ghideze, nu neapărat să ne ofere răspunsuri absolute. Dacă ne agățăm prea tare de cifre, riscăm să pierdem din vedere scopul final al fiecărui proiect: impactul real asupra oamenilor și comunităților, durabilitatea și tensiunea dintre profit și responsabilitate socială.
Eu cred că cea mai importantă lecție pe care trebuie să o luăm cu noi e că evaluarea proiectelor nu poate fi doar o chestiune de calcule matematice, ci și de judecată și empatie. Indicatorii sunt utile, dar trebuie complementați cu discuții bazate pe valori, pe înțelegerea contextului social și pe intuirea riscurilor pe termen lung. În plus, e vital să păstrăm o doză de scepticism și discernământ, mai ales atunci când cifrele arată rezultate „bune", dar realitatea din teren poate fi diferită.
Un alt aspect important e să ne amintim că uneori, unele proiecte pot să nu fie „profitabile" din punct de vedere financiar sau al indicatorilor clasici, dar pot aduce beneficii sociale enorme, contribuind la creșterea calității vieții, la reducerea inegalităților sau la conservarea mediului. În astfel de cazuri, evaluarea trebuie să includă și aceste dimensiuni, chiar dacă ele nu sunt materie de cifre pure.
Pe final, cred că trebuie să ne întărim convingerea că, ca viitori specialiști în evaluare, trebuie să promovăm o abordare integrată: să folosim indicatorii ca pe niște ghidaje, dar să le punem în context, să dialogăm cu comunitățile și să păstrăm întotdeauna în minte scopul mai mare - binele comun și sustenabilitatea. În felul acesta, evaluarea devine nu doar un exercițiu tehnic, ci și unul uman, plin de sens și responsabilitate.
Voi ce părere aveți? Cum credeți că putem făuri o metodologie de evaluare care să nu fie doar un set de formule, ci o reflecție sinceră asupra impactului real?