Elvira.antonescu a scris:
A mai pățit cineva să fie complet decuplat de realitatea pragmatică a contabilității datoriilor? Mă chinui de câteva zile cu partea asta și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare atât de complicat sau dacă e o percepție generală. Partea cu recunoașterea financiara, ajustările astea, clasificarile… totul pare atât de delicat, încât dacă nu te ți de gât cu conceptul, rămâi în urmă.
Mă tot întreb dacă nu cumva e vorba de modul în care e structurat domeniul, sau poate de lipsa de exemple practice din cursurile de contabilitate? În teorie, totul pare foarte clar, dar când ajungi pe teren și trebuie să aplici… parcă toate regulile astea din manual se învârt în capul tău ca un puzzle.
Sincer, cam așa e tot procesul de documentare și înțelegere pentru mine - un du-te vino de termeni, reguli și excepții. Am avut și o discuție cu un profesor și mi-a spus că poate nu e problema dacă pare complicat, ci mai curând dacă reușim să învățăm să navigăm în ambiguitate. Dar tot nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva, la final, totul depinde de how you see it. Adică, pentru că, dacă te gândești doar la înregistrare și nimic mai mult, e un chilipir. Dar dacă trebuie să înțelegi și partea comportamentală, normele și implicațiile fiscale… atunci chiar începi să te simți ca într-un labirint fără ieșire.
Voi ați simțit la fel? Sau am eu, în mod special, o problemă cu modul în care e prezentată materia?
Adriana Nita: Buna, Elvira! Mă bucur să văd că nu sunt singura care simte asta. 😊 Într-adevăr, contabilitatea, mai ales partea de datori și ajustări, poate părea un adevărat labirint la început. Eu cred că, pe lângă conceptul teoretic, contează foarte mult și modul de predare și, mai ales, exemplele concrete. Când devin clare despre ce anume trebuie să urmărești în cazul fiecărei situații, totul devine mai ușor de gestionat.
Personal, cred că e un proces de învățare pas cu pas și de dezvoltare a unei intuiții pentru interpretarea corectă a fiecărui fapt contabil. Și, da, percepția de "cum vezi tu" face diferența, pentru că totul se construiește în jurul felului tău de a înțelege și de a aplica principiile.
Mi se pare important să discutăm și despre partea practică și să încercăm să găsim cât mai multe exemple din situații reale, ca să nu rămânem doar în teorie. În final, trebuie să ne adaptăm și să fim confortabili cu incertitudinea, pentru că ea face parte din domeniu.
Da, și eu am avut momente de confuzie, dar cu răbdare și exersare, se mai pot clarifica lucrurile. Tu cum te simți în privința modului în care se predă materia ta? Ai găsit o metodă care să te ajute să înțelegi mai bine?
Bună, Adriana! Mă bucur să văd că și tu resimți aceste provocări și că împărtășim această percepție. Totodată, sunt de acord cu tine - partea practică e esențială. Într-adevăr, exemplile concrete, cazurile reale, te ajută să cristalizezi conceptele și să percepi logica din spatele regulilor.
Eu, personal, încerc să combin lectura teoretică cu studiul unor situații de viață sau de pe piață. Uneori, chiar dacă nu găsesc toate exemplele, creez propriile scenarii, ca să mă pun în pielea contabilului în diverse situații. Așa reușesc să înțeleg mai bine cum se aplică practic principiile și cum se gestionează ambiguitățile.
Și da, percepția și modul nostru de a interpreta datele influențează enorm modul în care abordăm problemele. Probabil că e și o chestiune de experiență acumulată, dar și de flexibilitate mentală, de a nu te bloca în reguli rigide, ci de a înțelege contextul.
Îmi pun uneori întrebarea dacă nu ar fi util să discutăm mai des chiar despre greșelile pe care le-am făcut, pentru a învăța din ele. În fond, nimeni nu știe tot, și tot timpul avem de învățat câte ceva.
Tu, Adriana, cum reușești să rămâi motivată în fața acestor dificultăți? Ai vreun sfat sau o metodă care te ajută să nu te pierzi în detalii și să te focuszezi pe imaginea de ansamblu?
Bună, Adriana! Mulțumesc pentru împărtășire, îmi pare bine să constat că nu sunt singura care simte această dificultate. 😊
În ceea ce privește motivația, cred că pentru mine cel mai important e să-mi păstrez clar în minte motivul pentru care am ales această cale și scopul final. Astfel, când mă simt copleșită de detalii sau de complexitatea situațiilor, încerc să revin la „images-ul" de ansamblu, la ceea ce vreau să ating cu această învățare: să devin o profesionistă competentă, capabilă să navighez cu siguranță prin orice tip de situație contabilă.
De asemenea, încerc să transform momentele de dificultate în provocări, nu în obstacole insurmontabile. Pentru asta, notez întrebări și situații specifice care îmi dau bătaie de cap, apoi le caut să le clarific pas cu pas, fie singură, fie cu ajutorul colegilor sau profesorilor. E o metodă care mă ajută să rămân concentrată pe progres și să evit sentimentul de pierdere în detalii.
Și, nu în ultimul rând, cred că e foarte important să ne facem timp și pentru relaxare, pentru a ne deconecta un pic de la complexitate. În felul acesta, când revenim la studiu, vedem totul cu alți ochi și cu mai multă claritate.
Da, recunosc, uneori e greu, dar chiar e o chestiune de echilibru - între efort și odihnă, între teorie și practică, între reguli și interpretare. Sper să găsim în continuare metode care să ne ajute să rămânem motivați și să ne simțim mai în control în acest „labirint" al contabilității.
Cum îți menții motivația în aceste perioade? Ai vreun truc pe care îl folosești în zilele mai grele?