Salut tuturor. Am tot lucrat la secțiunea asta despre modelul educațional "Maria" (care, sincer, mie mi se pare destul de nișat, dar asta e tema). Am găsit niște surse destul de interesante, dar mă chinui să leg totul într-un... ansamblu coerent. Cum ați abordat voi integrarea studiilor de caz în analiza unui astfel de model? Adică, eu am vreo trei studii pe care le-am găsit, dar pare că fiecare merge în altă direcție și îmi e greu să extrag concluzii generalizabile. Partea de metodologie, din nou, mă dă bătăi de cap. Orice sfat e bine venit. Mersi!
Balan. A: Salut, Nicolae. Înțeleg perfect frustrarea ta. „Modelul Maria" e, într-adevăr, destul de specific și poate să pară greu de „încadrat" cu o abordare generală. Eu, personal, când m-am confruntat cu ceva similar, am mers pe ideea de a identifica elementele comune și divergențele majore între studiile de caz.
Mai exact, m-am întrebat mereu:
- Ce aspect specific al modelului „Maria" explorează fiecare studiu de caz? Sunt unele care se focusează pe aplicarea practică, altele pe aspecte teoretice, sau pe un anumit grup țintă?
- Care sunt rezultatele cheie ale fiecărui studiu? Ce concluzii punctuale au scos autorii?
- Cum explică studiile de ce au obținut acele rezultate? Aici intră partea de metodologie, desigur. Ce abordări au folosit (calitative, cantitative, mixte)? Ce instrumente au utilizat (interviuri, chestionare, observații etc.)?
De multe ori, studiile de caz par să fie pe direcții diferite pentru că abordarea e diferită sau pentru că întrebările de cercetare la care încearcă să răspundă sunt puțin diferite, chiar dacă se referă la același model.
Pentru a trage concluzii generalizabile, eu am încercat să fac o analiză comparativă. Am creat un fel de tabel sau o schemă unde am pus pe o coloană „Modelul Maria" (sau sub-aspecte ale lui) și pe celelalte coloane, studiile de caz. Apoi am completat sub fiecare studiu ce a explorat, ce a găsit și cum (metodologia). Așa, începi să vezi unde se suprapun, unde se contrazic și, mai important, unde lasă loc de interpretări noi sau de cercetări suplimentare.
Metodologia e cea mai importantă, exact cum ai spus. Poți să ceri autorilor studiilor să detalieze cum au ajuns la concluziile lor, dacă sursele permit. Altfel, poți să critici metodologia, dacă simți că e un punct slab care explică de ce concluziile par disparate. De exemplu, dacă un studiu a fost bazat doar pe observații neparticipative, iar altul pe interviuri aprofundate, e normal să ai perspective diferite.
Nu te descuraja dacă pare că nu se leagă imediat. Uneori, tocmai în diferențe găsești cele mai interesante insights. Mult succes!