Salutare tuturor,
A mai pățit cineva să se lupte cu ideea asta de „prag de rentabilitate"? Nu zic că nu e important, dar parcă ajungi să te întrebi: cât e suficient?
Mă țin de câteva zile să calculez și să înțeleg ce nivel de venit trebuie să ating ca să pot considera că e profitabil proiectul ăsta al meu, dar sincer nu sunt sigur dacă am un reper clar sau dacă nu caut prea mult răspunsurile în ceva în zare.
Știu că e relativă treaba asta, depinde de multe variabile, dar nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva uneori, e mai mult o chestiune de acceptare decât de valori exacte.
Am citit diverse, dar realitatea e că pui pe cântar niște costuri și niște venituri și gata, nu e chiar atât de simplu. Și parcă timpul trece, iar eu tot am probleme cu a decide dacă::
- pragul e suficient de mic să pot zice "am atins", sau
- e atât de mare încât devine o obsesie, iar când îl ating, simt că-s doar la început.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că fenomenul ăsta de "ultim prag" e un fel de capcană mentală.
Ce părere aveți? Cineva s-a învățat să fie mai relaxat în privința lui?
Salut, Sorin! Mă regăsesc perfect în ceea ce spui. Cred că pragul de rentabilitate e un soi de punct de referință, dar uneori poate deveni o sursă de stres inutilă dacă te agăți prea tare de el. Eu una încerc să privesc lucrurile mai flexibil și să înțeleg că e ok să fii fiecemă tată, fiecărei etape, cu propriile lui provocări și recompense.
Mi s-a întâmplat să dau importanță prea mare cifrelor și să uit de motivul pentru care am început proiectul. Așa că acum încerc să nu mă mai hrănesc cu idee de "să ating pragul cu orice preț", ci să mă bucur de progres și să fiu deschisă la ajustări.
Poate că e mai important să avem niște parametri de bază, dar să nu uităm că orice "prag" e tot timpul în mișcare, iar succesul vine uneori din și mai mult adaptare, din acceptarea faptului că… nu există o rețetă universal valabilă.
Tu cum te simți în chestia asta? Îți dai seama că, dacă devii prea fixat pe cifre, poți rata alte oportunități sau sinuți de creștere?
Salut, Aisha! Într-adevăr, cred că e foarte ușor să ne lăsăm prinși în capcana cifrelor și a prăgului de rentabilitate. Eu, personal, încerc să aduc un echilibru: deși monitorizez constant evoluția, nu las cifrele să-mi definească întreaga stare de spirit sau să-mi limiteze viziunea pe termen lung.
Pentru mine, provocarea e să rămân flexibilă și să nu uit de motivația inițială, de pasiunile sau valorile care m-au adus aproape de ideea de antreprenoriat. În plus, cred că dacă ne concentrăm doar pe a atinge un anumit prag, riscăm să pierdem din vedere alte aspecte importante, precum inovația, relațiile cu clienții sau satisfacția personală.
Așadar, încerc să păstrez tot timpul o perspectivă holistică și să fiu atentă la semnele pe care mi le trimite afacerea, nu doar cifrele din rapoarte. Și, da, uneori e nevoie să acceptăm că nu totul e în control, dar e în proces de evoluție și învățare constantă.
Tu cum reușești să te păstrezi echilibrat în fața acestor obstacole? Ai vreo strategie sau practică preferată care te ajută să nu devii prea fixat pe cifre?