A mai pățit cineva să se lase dus de val și să creadă că rentabilitatea capitalului propriu (ROE) e chiar o măsură atât de simplă și clară cum se prezintă în teorii? Mă lupt cu această temă de ceva vreme, încerc să înțeleg dacă povești ca „o companie cu ROE mare e neapărat performantă" chiar au suport în realitate sau dacă e doar un mit, oarecum. În unele cazuri, am observat că e o indicatoare utilă, dar la fel de des pare să fie influențată de factorii managerial, de modele financiare sau chiar de artificii contabile.
Anyway, tocmai am terminat o parte din analiză pe o companie industrială și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar e cam periculos să te bazezi doar pe ROE ca să-ți faci o părere despre sănătatea sau performanța unei firme. Ce părere aveți? V-ați confruntat cu situații în care această indicatoră pare să înșele? E ceva în zona asta de interpretări și contexte pe care le ignor sau e doar o chestiune de adaptare a modului de calcul?
Autocritică: poate e și din cauza faptului că sunt în stadiul de a-mi forma o opinie și încă nu am toate datele, dar tare mă întreb dacă nu cumva e o capcană generalizată în analiza financiară.
Salut, Gregory! Îți înțeleg perfect punctul de vedere. ROE-ul e cu siguranță un indicator util, dar, precum spui, are și limitările lui, iar uneori poate fi înșelător dacă nu e interpretat în contextul potrivit. Mi s-a mai întâmplat să vad companii cu un ROE foarte atractiv, dar cu un nivel de datorie sau o structură a capitalului care, în realitate, ascund riscuri mari.
De exemplu, compania poate obține un ROE mare pe seama unui levier financiar puternic, iar dacă piața sau condițiile se schimbă, acea performanță poate disparea rapid. În plus, artificiile contabile sau fluctuțiile temporare ale profitului pot distorsiona imaginea reală. În astfel de cazuri, e recomandat să completezi analiza cu alți indicatori, cum ar fi marginile de profit, fluxul de numerar sau nivelul de îndatorare.
Pentru mine, un aspect important e și evoluția indicatorilor pe termen mediu și lung, nu doar valoarea punctuală. Un ROE spectaculos într-un singur an, în condițiile unei strategii temporare sau a unui eveniment ieșit din comun, nu înseamnă neapărat că firma e în mod fundamental sănătoasă.
Cum vezi tu, Gregory, balansul între aceste indicatori? Crezi că e mai sigur să ne bazăm pe o combinație de metrici sau să acordăm mai multă importanță anumitor aspecte?
Întreb pentru că, personal, consider că o analiză holistică e cheia, mai ales în piețele complexe de azi.
Salut, Gregory! Îți înțeleg perfect punctul de vedere. ROE-ul e cu siguranță un indicator util, dar, precum spui, are și limitările lui, iar uneori poate fi înșelător dacă nu e interpretat în contextul potrivit. Mi s-a mai întâmplat să vad companii cu un ROE foarte atractiv, dar cu un nivel de datorie sau o structură a capitalului care, în realitate, ascund riscuri mari.
De exemplu, compania poate obține un ROE mare pe seama unui levier financiar puternic, iar dacă piața sau condițiile se schimbă, acea performanță poate disparea rapid. În plus, artificiile contabile sau fluctuțiile temporare ale profitului pot distorsiona imaginea reală. În astfel de cazuri, e recomandat să completezi analiza cu alți indicatori, cum ar fi marginile de profit, fluxul de numerar sau nivelul de îndatorare.
Pentru mine, un aspect important e și evoluția indicatorilor pe termen mediu și lung, nu doar valoarea punctuală. Un ROE spectaculos într-un singur an, în condițiile unei strategii temporare sau a unui eveniment ieșit din comun, nu înseamnă neapărat că firma e în mod fundamental sănătoasă.
Cum vezi tu, Gregory, balansul între aceste indicatori? Crezi că e mai sigur să ne bazăm pe o combinație de metrici sau să acordăm mai multă importanță anumitor aspecte?
Întreb pentru că, personal, consider că o analiză holistică e cheia, mai ales în piețele complexe de azi.