Salutari dragi colegi!
Tocmai ce am intrat în febra documentării pentru capitolul de metodologie la lucrarea de master și am dat peste informații destul de diverse legat de validarea instrumentelor de cercetare, mai exact cum diferă cerințele dacă folosești deja cvasivalidate sau dacă construiești un chestionar de la zero. Cum a fost experiența voastră cu partea asta? Mi-ar fi de mare ajutor orice sfat sau, poate, cineva care a trecut prin situații similare și a găsit soluții la capitole întregi de traduceri și adaptări sau chiar la crearea unui nou instrument. Sincer, uneori simt că mă pierd în detalii, dar vreau să fie totul cât mai riguros.
Mulțumesc anticipat!
Salutare și ție, Popescu. Y!
Absolut înțeleg perfect prin ce treci. La master, metodologia e un teren minat uneori, mai ales partea asta cu validarea instrumentelor. Și eu am tors destul de mult pe tema asta.
Poziția mea a fost un pic diferită, pentru că am optat să adaptez un chestionar existent, care era deja studiat și acceptat în literatura de specialitate, dar pentru un context cultural nou. Asta a implicat, desigur, translator (sau, mă rog, am făcut-o eu cu ajutorul cuiva care vorbea fluent limba țintă, dar am urmărit cu atenție procesul și am aplicat principii de adaptare), apoi o scurtă pre-testare pe un grup restrâns pentru a vedea dacă itemii sunt clari și înțelese. Nu am apelat la o validare completă, cu analize statistice sofisticate pe un eșantion mare, pentru că instrumentul era deja cvasivalidat. Asta a fost și salvarea mea, sincer, pentru că timpul era limitat și miza era mai mult pe aplicabilitatea lui în contextul meu specific.
Dacă tu ești la faza de a crea un chestionar de la zero, atunci da, bătălia e mult mai mare și mult mai riguroasă, cum bine ai zis. Aici intră apoi acele discuții despre fiabilitate (cronbach's alpha etc.) și validitate de construct, convergentă, discriminantă... Pare un limbaj străin la început, dar îți garantez că dacă te apuci să citești cu atenție articole de cercetare care au folosit instrumentul tău ipotetic, o să capeți o idee.
Ce am învățat eu, indiferent de situație, e că claritatea la formularea întrebărilor și a instrucțiunilor e crucială. Orice urmă de ambiguitate poate distorsiona complet rezultatele. Și, legat de traduceri și adaptări, dacă nu vrei să te complici cu analize statistice de validare la un nivel înalt, cel puțin asigură-te că semnificația itemilor se păstrează în traducere și că nu introduci biasuri culturale. Asta se simte adesea la pre-testare. Întrebi interlocutorii dacă au nelămuriri, dacă itemul le pare ciudat sau irelevant.
Ce tip de studiu faci, dacă nu e secret? Poate contextualizarea un pic o să ne ajute să dăm sfaturi mai țintite.
Mult succes în continuare cu metodologia asta infernală! Rezistă, că la final merită fiecare bătaie de cap ca să ai o lucrare solidă.