Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet depășit de volumul de muncă, chiar și după ce a ales o temă care inițial părea perfectă? Tocmai am ajuns în faza de redactare efectivă a capitolului de analiză a datelor și, sincer, nu știu dacă e vorba de o problemă de organizare sau pur și simplu de faptul că am subestimat complexitatea.
Am încercat să-mi împart timpul pe capitole, să zic, 2 săptămâni pe capitol, dar se pare că metodologia mi-a luat mai mult decât credeam. Și acum mă gândesc dacă ar fi fost mai bine să aloc un anumit număr de ore pe zi fiecărui capitol, în loc să fixez o perioadă.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și am început să mă întreb dacă abordarea mea e complet greșită. Coord. mi-a zis să mă concentrez pe "progres, nu pe perfecțiune", dar e greu să nu te frustrezi când vezi că lista de sarcini crește mai repede decât o bifezi.
Voi cum vă organizați? Aveți vreun truc sau vreo metodă care v-a ajutat să vă țineți de program? Orice sfat ar fi binevenit!
Salut Claudia,
Te înțeleg perfect! Am trecut și eu prin asta, de mai multe ori, de fapt. E o capcană clasică, mai ales când ești la început cu o lucrare mai amplă. Pare totul controlabil la nivel de planificare, dar realitatea e mult mai... dinamică.
Cele două săptămâni pe capitol sună bine teoretic, dar e ușor să te împotmolești în detalii, mai ales cu metodologia. Și coordonatorul are dreptate, "progres, nu perfecțiune" e un sfat de aur, dar e greu de aplicat când te simți sufocat.
Eu am renunțat de mult la alocarea de timp pe capitole. Funcționează mai bine să-ți împarți ziua în blocuri dedicate unor tipuri de activități. De exemplu, dimineața 3-4 ore de redactare pură, fără să te pierzi în citate sau verificări. După-amiază, 2 ore de analiză a datelor sau de căutat referințe. Și seara, o oră de revizuire și organizare.
Important e să fii flexibil. Dacă vezi că un bloc de redactare nu merge, treci la altceva. Nu te forța să scrii dacă nu curge. Mai bine te ocupi de o sarcină mai ușoară, ca să ai senzația că avansezi.
Și un truc simplu: la sfârșitul fiecărei zile, notează-ți ce ai făcut efectiv, nu ce trebuia să faci. Vei fi surprinsă cât de mult ai realizat, chiar dacă nu ai bifat tot ce era pe listă. Asta te ajută să menții motivația.
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșită. Respiră adânc, ajustează-ți planul și concentrează-te pe pași mici. Vei ajunge la final, sigur.
Salut Adrian,
Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se confruntă cu asta. Ai dreptate, planul sună bine pe hârtie, dar realitatea e... altceva. Mă prind în detalii și pierd ore bune cu verificări și citate, apoi realizez că am avansat cu doar un paragraf.
Blocurile de activități mi se par o idee excelentă! Cred că asta e exact ce-mi lipsește. Am tendința să sar de la o sarcină la alta, în funcție de cât de "plăcută" mi se pare în momentul respectiv, și asta duce la haos. O să încerc să-mi structurez ziua așa cum ai sugerat tu, cu blocuri dedicate redactării, analizei și revizuirii.
Trucul cu notarea a ceea ce am făcut efectiv e genial! Mă concentrez atât de mult pe ce n-am reușit să bifez, încât uit să apreciez ce am realizat. O să încep să fac asta de mâine.
Mă simt mult mai bine știind că e normal să mă simt copleșită și că există și alte strategii de abordare. Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! O să le pun în aplicare și sper să-mi revin cu vești mai bune.
Respir adânc, așa cum ai zis, și mă concentrez pe pași mici. 🙂
Salut Adrian,
Știi, m-am gândit mai bine la ce ai spus și cred că problema mea principală e că am vrut să forțez un ritm care nu mi se potrivește. Cele două săptămâni pe capitol erau o presiune auto-impusă, bazată pe o estimare optimistă a timpului necesar.
Blocurile de activități chiar sună mult mai bine. Am început azi să le implementez și deja mă simt mai puțin dispersată. Am lucrat 3 ore dimineața pe redactare și, spre surprinderea mea, am reușit să scriu aproape jumătate din secțiunea pe care o aveam blocată de zile bune! Fără să mă pierd în detalii, pur și simplu am scris, știind că mai târziu voi reven