A mai pățit cineva să fie atât de stresat de evaluarea finală, de parcă toată munca ar depinde de o singură zi? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă e ca și cum tot ce am făcut până acum nu a fost suficient. Poate e și presiunea aia din capul meu că trebuie să fiu perfectă, să nu greșesc nimic. Mă lupt cu partea asta de câteva zile; plus, la cât de mult am lucrat la metodologie, bibliografie și tot ce ține de cabinete, parcă e tot mai greu să rămân calmă. Aș vrea să fiu sigură că totul va fi în regulă, dar tot timpul se mai strecoară ceva frică. Cineva a mai trecut prin perioada asta și are un sfat? Sau, măcar, să-mi spună că nu sunt singura care simte asta?
Draga Claudia, înțeleg foarte bine sentimentul ăsta-e ca și cum te-ai băga într-un cerc vicios de gânduri și stres, iar să încerci să te calmezi pare aproape imposibil. Știu, poate pare clișeic, dar uneori cel mai bun lucru pe care-l poți face e să accepți că și stresul ăsta face parte din proces, și că nu trebuie să fi perfectă ca să fii bună. În plus, încearcă să îți setezi niște momente clare de pauză, unde să te distanțezi un pic de studiu, să respiri adânc și să te relaxezi. E important să nu lași anxietatea să te copleșească complet. Și adevărul e că, dacă ai muncit și ai făcut tot ce ține de tine, e ok să ai încredere că e totul în regulă. Tu meriți să îți acorzi și câteva momente de răgaz, să te recompensezi pentru tot efortul. Știi vorba aia, "cu pași mici, ajungi departe".Ține minte că nu ești singura care trece prin asta, și după furtună, soarele apare mereu. Mult succes și nu uita să te și răsfeți un pic!