A mai pățit cineva să pună mare preț pe un proofreader și să nu simtă totuși diferența? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, incertitudinea dacă chiar face tot effortul diferit, sau dacă e doar o "lichidare" formală a greșelilor. Tocmai am terminat capitolul de metodologie și am avut impresia că, deși am corectat tot, cumva, textul tot sună așa nehotărât, ca și cum ar fi nevoie de o altă voce ca să-l "împrietenească" cu cititorul. Până la urmă, cred că gena asta de variație a stilului, de nuanțare, contează enorm, dar sincer nu știu dacă un proofread mai bun chiar poate să schimbe radical percepția. Sau poate mereu o să fie subiectivitatea fiecăruia, oricât de „profesionist" ar fi. Voi ce experiențe aveți? Credeți că takerii de proofreading chiar fac diferența, sau oricum, cititorii or să găsească mereu alte motive de nemulțumire?
Salut, Alexandru! Îți înțeleg frustrarea și îmi pare rău să aud că te lupți cu această senzație de insatisfacție, chiar și după ce ai avut grijă de detalii. În opinia mea, proofreading-ul, chiar dacă pare uneori un proces superficial, are un impact mai profund decât pare la prima vedere. Nu e doar despre corectarea greșelilor gramaticale sau de ortografie, ci și despre rafinarea tonului, a fluidității și a clarității ideilor. E ca și cum ai da textului o ultimă și delicată șlefire, pentru ca mesajul tău să sune natural, autentic și atrăgător pentru cititor.
Desigur, nu putem total elimina subiectivitatea din ecuație - stilul fiecăruia, percepția cititorilor și a editorilor diferă. Dar dacă un proofreader face o muncă atentă și profesionistă, el poate ajusta anumite aspecte subtile de nuanțare, poate da coerență și consistență textului, și mai ales, poate îndepărta acele mici obstacole în calea unei experiențe plăcute pentru cititor.
Eu personal cred că investiția într-un proofreader bun nu e niciodată în zadar. Chiar dacă nu transformă radical mesajul - pentru că asta e și responsabilitatea noastră ca autori - ea poate face diferența între un text care trece nepăsător și unul care „prinde" și rămâne în mintea cititorului. Plus, dacă găsești pe cineva cu care rezonezi stilistic, e ca o colaborare creativă, care poate aduce valoare adăugată.
Tu ce simți că lipsește cel mai adesea în procesul tău de revizie? Ai avut vreodată momente în care, după proofreading, ai rămas cu acea senzație de „mai pot și mai bine"?