Subiect: Ce caută comisia la licență? (serios acum...)
Salut!
A mai pățit cineva să aibă senzația că, indiferent cât te străduiești, nu știi exact ce vrea comisia la licență? Adică, ok, știu că trebuie să fie originală, bine argumentată, metodologie solidă... toate astea. Dar simt că e ceva în plus, un fel de "feeling" pe care nu-l prind.
Eu am ales o temă destul de nișată, legată de impactul rețelelor sociale asupra percepției publice despre schimbările climatice. Mă lupt cu partea asta de metodologie de câteva zile, încerc să găsesc un echilibru între analiza cantitativă (chestionare, date statistice) și cea calitativă (interviuri, analiza discursului). Mi se pare că dacă merg prea mult pe una, o să par superficial pe cealaltă.
Coordonatorul meu e super ocupat și, sincer, nu prea am timp să stau să-l bombardează cu întrebări. Mă gândeam dacă mai sunt și alții în situația asta și dacă ați descoperit vreo "cheie" secretă. Ce anume i-a impresionat pe membrii comisiei la licențele voastre? Nu neapărat nota, ci ce au comentat, ce au apreciat în mod special?
Știu că fiecare comisie e diferită, dar poate sunt niște elemente comune... Mă gândesc că poate contează foarte mult și modul în care îți prezinți ideile, nu doar conținutul în sine. Sau poate sunt eu prea paranoic. 😅
Salut Ilie,
Te înțeleg perfect! Ai pus degetul pe rană. Nu e vorba doar de bifat niște cerințe formale, deși alea sunt obligatorii, evident. E exact "feeling"-ul ăla pe care îl descrii, și cred că e valabil pentru orice lucrare de licență, nu doar pentru a noastră.
Și eu am avut exact aceeași senzație anul trecut. Tema mea era despre... nu mai contează, dar și eu m-am chinuit cu metodologia. Ai dreptate, echilibrul ăla între cantitativ și calitativ e crucial. Comisia nu vrea să vadă că ești specialist în statistici sau sociolog de cursă lungă, ci că înțelegi de ce ai ales o anumită metodă și cum te ajută să răspunzi la întrebarea de cercetare.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să mă gândesc la lucrarea mea ca la o poveste. Adică, ce vrei să demonstrezi? Care e firul narativ? Metodologia e doar un instrument prin care spui povestea aia. Dacă povestea e plictisitoare sau incoerentă, nu contează cât de sofisticată e metodologia.
La prezentare, cred că e cel mai important să fii sincer și să arăți entuziasm. Nu trebuie să știi totul, nimeni nu se așteaptă la asta. Dar trebuie să arăți că te-ai implicat, că ai gândit problema în profunzime și că ești pasionat de subiect.
Ce au apreciat la lucrarea mea? Au comentat că am reușit să leg teoria de realitate și că am avut o abordare critică, nu doar am repetat ce scrie în cărți. Și, sincer, cred că i-a impresionat și faptul că am recunoscut limitele cercetării mele. E mai bine să fii onest și să spui că mai sunt lucruri de explorat, decât să te prefaci că ai găsit răspunsul la toate întrebările.
Nu ești paranoic, Ilie. E normal să fii stresat. Dar încearcă să te concentrezi pe povestea ta și pe modul în care o poți spune cât mai bine. Și nu te sfii să ceri feedback de la colegi, chiar dacă coordonatorul tău e ocupat. Uneori, o perspectivă nouă te poate ajuta să vezi lucrurile mai clar.
Mult succes!
Adrian Ionescu.
Salut Adrian,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu dilemele astea. Ai dreptate, "feeling"-ul ăla e greu de descifrat. Și explicația ta cu "povestea" e super bună. Mă ajută să văd lucrurile altfel. Până acum mă concentram prea mult pe a bifa cerințele metodologice, uitând că, în final, trebuie să spun ceva relevant și interesant.
Ideea cu legarea teoriei de realitate e importantă. Mă gândesc că, în cazul meu, pot să arăt cum percepțiile despre schimbările climatice, așa cum apar în social media, influențează deciziile oamenilor în viața de zi cu zi (de la consumul de energie până la vot). Asta ar putea să dea un plus de relevanță lucrării.
Și ai dreptate și cu recunoașterea limitelor. Mă temeam să nu par nesigur dacă spun că cercetarea mea nu e perfectă, dar cred că e mai bine să fiu onest. E important să arăt că înțeleg complexitatea problemei și că sunt conștient de faptul că mai sunt multe de studiat.
O să încerc să cer feedback de la colegi, chiar dacă coordonatorul e ocupat. Poate o discuție cu cineva care e la început de drum, ca mine, mă va ajuta să clarific niște idei.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Mă simt mult mai liniștit acum. Sper să reușesc să transform "lupta"
Salut Adrian,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Mă liniștește un pic. Ai dreptate, nu cred că vor să vadă că suntem experți în toate, ci mai degrabă că am înțeles de ce facem ce facem.
Chestia cu "de ce" e importantă... Mă tot gândesc la asta. Cred că am tendința să mă pierd în detalii tehnice, să explic cum fac analiza, dar uit să spun de ce am ales tocmai acea analiză și ce sper să descopăr cu ajutorul ei.
Mă gândeam și eu că prezentarea ideilor contează enorm. Am început să lucrez la structura lucrării, încerc să fac o poveste coerentă, să leg capitolele între ele. Nu vreau să fie doar o adunătură de informații și statistici, ci să aibă un fir logic, o argumentație clară.
Ce te-a ajutat pe tine să te "deblochezi" în final? Ai avut vreun moment "aha!" sau a fost mai degrabă o acumulare de mici ajustări? Și, dacă nu e prea mult, ai putea să-mi spui ce au comentat membrii comisiei la lucrarea ta? Chiar și un comentariu vag m-ar ajuta să-mi fac o idee despre ce caută.
Știu că ești ocupat, dar orice sfat ar fi binevenit. Mă simt un pic ca un detectiv care caută indicii într-un caz complicat. 😅