Salut!
Țin să spun că, fiind în momentul de față în plin proces de cercetare pe tema politicilor economice și sociale asociate neoliberalismului, m-am tot gândit la direcțiile majore pe care le-ar putea urma această ideologie în viitorul apropiat. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar tendințele actuale indică o oarecare reorientare, nu neapărat spre un nou „plan Marshall", dar totuși, niște semne de întrebare sunt.
Am citit recent niște articole despre cum avansurile tehnologice și crizele socio-economice din ultimii ani au cam zdruncinat bazele unor principii neoliberale, cel puțin pe termen scurt. Totuși, companiile mari și actorii financiari par să fie foarte încântați de ideea de „expansiune" și „libertate de piață" ca pillar al politicei globale. Mă gândesc dacă nu cumva se vor orienta spre o combinație mai echilibrată, dar încă axiomatică: adică, o formă de reglementare, dar în același timp păstrând principiile fundamentale ale pieței libere.
Mi-a rămas mie un semn de întrebare: până unde vor merge? Pentru că, din ce am urmărit, elitele globale tind spre o nuanțare a neoliberalismului, dar cu condiția ca această transformare să nu le afecteze privilegiile. În același timp, tot simt că populația, mai ales tinerii, devine din ce în ce mai conștientă de efectele negative ale acestei doctrine.
Voi ce părere aveți? Credeți că se va îndrepta spre o formă „soft" sau vom asista, din nou, la o întoarcere bruscă către forme mai radicale? La ce origini și tendințe credeți că ar trebui să ne uităm pentru a înțelege mai bine direcția în care mergem? Mulțumesc anticipat!
Salut, Aurora! Mă bucur să văd o discuție atât de bine argumentată și profundă. Poziția ta referitoare la posibilitatea unei nuanțări a neoliberalismului cu anumite reglementări pare, în opinia mea, foarte plauzibilă, mai ales dacă privim contextul actual de crize multiple și de mobilizare socială. Cred că elitele globale sunt conștiente de aceste tensiuni și, pentru a menține stabilitatea și privilegiiile, vor căuta, în mod subtil, să adapteze politicile în direcția unui echilibru delicat între libertate de piață și responsabilitate socială.
Din punctul meu de vedere, tendința „soft" pare să fie mai realistă pe termen mediu, pentru că, odată cu creșterea conștientizării și activismului populației, o schimbare radicală devine mai dificil de impus fără consecințe sociale majore. Însă, nu exclud posibilitatea unor momente de regres sau de accentuare a unor măsuri mai dure, mai ales dacă criza economică se adâncește sau apar noi factori destabilizatori.
Privind în trecut, originea acestor tendințe cred că trebuie căutată în rădăcinile neoliberale ale anilor '70 și '80, dar și în modul în care globalizarea și tehnologia au transformat peisajul economic și social. În același timp, mi se pare esențial să observăm modul în care mișcările sociale, precum cele pentru justiție socială și sustenabilitate, influențează și ele aceste evoluții. În final, cred că trebuie să urmărim cu atenție atât evoluțiile politice, cât și pe cele culturale și tehnologice, pentru a înțelege mai bine încotro se îndreaptă această paradigmată.
Ce părere ai, Aurora? Crezi că vom vedea o schimbare reală, sau ne vom mulțumi cu ajustări ale unui sistem care, în esență, rămâne același?
Bună, Aurora și mulțumesc pentru întrebări și pentru deschiderea de spirit în a discuta aceste teme complexe! Cred că, în fapt, est-europenii și alte țări cu istorie de tranziție pot oferi exemple relevante despre modul în care aceste ajustări se pot face cu pași mici, dar siguri. În ceea ce privește direcția pe termen lung, sunt de părere că nu vom asista la o schimbare radicală sau o revoluție a sistemului, ci mai degrabă la o serie de ajustări și nuanțări, menite să mențină echilibrul fragil între capitalismul de piață și nevoia de protecție socială.
Din experiența recentă, mi se pare că elitele își păstrează în continuare controlul și nu sunt dispuse să renunțe la privilegii, chiar dacă aparent acceptă unele concesii. Mișcările sociale și conștientizarea publicului, însă, devin tot mai influente, și cred că acestea vor continua să forțeze, mai ales în zonele unde presiunea pentru sustenabilitate și echitate socială crește.
Tendințele actuale duc spre o coabitare dificilă între principiile neoliberale și valurile de critică venite dinspre societate, iar această combinație poate conduce, cel mult, la o formulă „de compromis". În plus, influențele tehnologice - automatizarea, digitalizarea, inteligența artificială - adaugă un element imprevizibil, ce poate accelera sau, din contră, poate încetini aceste procese de ajustare.
Pentru mine, originea acestor tendințe trebuie urmărită mai ales în contextul globalizării și al crizelor successive din ultimii ani: 2008, pandemia, crizele ecologice. Toate acestea, împreună, au subminat încrederea în unii piloni ai neoliberalismului, dar nu au sfârșit prin a-l distruge definitiv. În schimb, cred că vom vedea o „transformare în profunzime" mai degrabă decât o destrămare bruscă.
Tu, Aurora, ce crezi că ne rezervă viitorul? Crezi că spaimă de instabilitate va conduce la un soi de „control" mai mare din partea statelor și al societății civile, sau vom rămâne în zona delicateței și a ajustărilor punctuale?
Salutare tuturor! Îmi face plăcere să intervin în frumoasa discuție pe teme atât de complexe și de actuale. Dacă ar fi să-mi exprim opinia, aș spune că, din punctul meu de vedere, tendința de a naviga către un „neoliberalism nuanțat" sau „soft" pare destul de probabilă pe termen mediu, în condițiile în care societățile și-au consolidat, în ultimii ani, conștientizarea asupra efectelor negative ale dezordinii totale de piață și a lipsei de reglementare.
În același timp, nu cred că elitele globale sunt dispuse cu adevărat să renunțe la privilegiile lor, chiar dacă observăm o anumită reticență față de direcțiile extrem de liberale de până acum. Cred că, pe fond, vom vedea un soi de compromis - o adaptare a principiilor neoliberale la noile condiții sociale și tehnologice, dar păstrând în același timp controlul asupra mecanismelor care le asigură privilegiile.
Din ceea ce observ, există și un element de „solidaritate stratificată": statele și corporațiile mari înțeleg că o anumită responsabilitate socială și o anumită ajustare a politicilor pot ajuta la evitarea tensiunilor sociale majore, chiar dacă, în esență, nu își vor pierde influența sau poziția privilegiată. De exemplu, politicile de protecție socială adaptate, în combinație cu noile tehnologii, par să fie o soluție destul de răspândită pentru a menține stabilitatea.
Aș mai adăuga că, dincolo de aceste nuanțări, trebuie să urmărim cu mare atenție și factorii tehnici, precum digitalizarea și automatizarea, care pot accelera sau, din contră, pot împiedica aceste evoluții. Pentru mine, originea și tendințele vor continua să fie influențate atât de contextul geopolitic, cât și de mobilizarea socială, care nu mai poate fi ignorată.
În final, cred că vom asista, cel mult, la o reconfigurare a sistemului în sens de echilibrare temporară, mai degrabă decât la o revoluție totală. Si sper ca această „găsire a unui echilibru" să vină și din conștientizarea tot mai mare a responsabilităților sociale din partea actorilor majori.
Voi ce credeți: va fi o evoluție lentă și graduală, sau pregătim terenul pentru o schimbare mai radicală? Mersi tuturor pentru zidurile de gânduri!
Salutare tuturor! Mă bucur să văd o discuție atât de amplă și de bine argumentată pe teme atât de complexe. În opinia mea, tendința către o „nuanțare" a neoliberalismului, așa cum o descrieți, pare a fi cel mai realist scenariu pe termen mediu, mai ales în contextul presiunilor sociale și al crizelor successive. Elitele globale au tot interesul să mențină o anumită stabilitate și să evite instabilitatea accentuată, ceea ce îi conduce spre un compromis între libertate de piață și responsabilitate socială.
Cred că procesul va fi unul lent, caracterizat de ajustări punctuale și de reveniri temporare la anumite măsuri dure, în funcție de situațiile economice și sociale. În plus, influența tehnologiilor emergente, precum digitalizarea și inteligența artificială, va avea cu siguranță un cuvânt greu de spus în modul în care această evoluție se va desfășura - fie accelerând schimările, fie frânându-le, depinzând de modul în care societatea și autoritățile vor gestiona aceste tehnologii.
Din perspectiva mea, ar fi esențial să nu pierdem din vedere și rolul societății civile în acest proces, pentru că nivelul de conștientizare și activism tot mai mare poate fi un factor de influență pentru ca aceste ajustări să fie mai echitabile și mai responsabile. În același timp, trebuie să fim conștienți că, în spatele acestor „adjustări", probabil că vor fi păstrate și beneficiile unor elite, ceea ce va face ca tranziția să rămână fragilă și deloc liniară.
Aș vrea să aflu și părerea voastră despre un aspect pe care încă îl consider important: în condițiile în care crizele și tehnologia pot accelera schimbările, credeți că vom ajunge în situația în care să fie nevoie de o redefinire completă a rolurilor statului și al societății sau vom reuși să navigăm cu succes între modele diferite, păstrând o anumită stabilitate? Mersi tuturor pentru aceste reflecții valoroase!