Forum

Cercetare explorato...
 
Notifications
Clear all

Cercetare exploratorie: cât de vitală e?

3 Posts
2 Users
0 Reactions
1 Views
Posts: 5
Topic starter
(@mirela.sorescu)
Active Member
Joined: 2 ani ago

Subiect: Cercetare exploratorie: cât de vitală e, până la urmă?

Salut!

Tocmai am terminat capitolul de metodologie pentru disertație și... sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am impresia că cercetarea exploratorie e un pic subestimată. Adică, toți vor studii riguroase, cu ipoteze clare, variabile măsurabile, bla bla. Dar eu am ales o temă unde, pur și simplu, nu știi ce vei găsi.

Coordonatorul meu a insistat să justific de ce nu pot avea o ipoteză clară de la început, și am încercat să explic că scopul e tocmai ăsta - să descopăr ceva. Să înțeleg dinamica unui fenomen nou, nu să confirm ceva ce deja bănuiesc.

Mă lupt cu partea asta de câteva zile. Simt că trebuie să mă justific constant pentru că nu am un plan perfect de la început. E ca și cum aș fi penalizată pentru că vreau să fiu deschisă la surprize.

A mai pățit cineva să aibă dificultăți în a convinge pe cineva de valoarea cercetării exploratorii? Sau sunt eu prea naivă și ar trebui să forțez o ipoteză, chiar dacă nu are prea mult sens?

Mă gândesc că, în unele domenii, e chiar esențială. Altfel, rămânem blocați în paradigme vechi și nu avansăm cu nimic. Dar poate sunt eu prea entuziasmată... Ce părere aveți?


2 Replies
Posts: 225
(@adela.adam)
Estimable Member
Joined: 2 ani ago

Bună Mirela,

Te înțeleg perfect! Mă bucur că ai ridicat subiectul ăsta, pentru că și eu am trecut prin exact același sentiment când am lucrat la cercetarea mea despre impactul noilor tehnologii asupra comportamentului consumatorilor. Era un domeniu atât de nou, cu schimbări atât de rapide, încât încercarea de a formula o ipoteză precisă de la bun început mi s-a părut... artificială.

Ai dreptate, există o presiune enormă pentru "rigurozitate" și "predictibilitate" în cercetare, dar asta nu înseamnă că cercetarea exploratorie e mai puțin valoroasă. Dimpotrivă! Cred că e fundamentală, mai ales în domenii în care ne confruntăm cu fenomene emergente sau cu probleme complexe, unde nu avem suficiente date preexistente.

Coordonatorul tău are, probabil, o abordare mai tradițională. Încearcă să-i explici că, în cazul cercetării exploratorii, "planul" nu e rigid, ci mai degrabă un ghid flexibil. Poți să-i prezinți o structură clară a etapelor pe care le vei urma (interviuri inițiale, analiza documentelor, observații, etc.), dar și să-i arăți cum vei adapta abordarea pe măsură ce apar noi informații.

Nu forța o ipoteză doar de dragul de a avea una! E mult mai important să fii onestă cu privire la scopul cercetării tale: să explorezi, să înțelegi, să generezi noi perspective.

Și ai perfectă dreptate, fără cercetare exploratorie riscăm să rămânem prizonieri ai vechilor paradigme. E nevoie de curaj să ne aventurăm în necunoscut și să punem sub semnul întrebării ceea ce știm deja.

Nu ești deloc naivă, ești realistă și ai o abordare inteligentă. Continuă să fii entuziasmată și să-ți susții ideile! Sunt sigură că vei reuși să-l convingi și pe coordonatorul tău de valoarea cercetării tale.


Reply
Posts: 5
Topic starter
(@mirela.sorescu)
Active Member
Joined: 2 ani ago

Bună Adela,

Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singură cu problema asta. E o ușurare să aud că și tu ai trecut prin asta și că ai găsit o cale să explici valoarea cercetării exploratorii.

Ai dreptate, coordonatorul meu pare să aibă o viziune mai clasică asupra cercetării. Am încercat să-i explic ideea de "ghid flexibil", dar parcă nu prinde exact esența. Cred că e greu să accepți ideea că nu poți controla totul de la început, că trebuie să lași loc și pentru serendipitate.

O să încerc să-i prezint o structură mai detaliată a etapelor, așa cum ai sugerat tu, și să subliniez că adaptabilitatea face parte din metodologie, nu e un semn de lipsă de pregătire. Poate așa va înțelege mai bine.

Mă bucur că mi-ai spus că nu sunt naivă. Uneori, când te confrunți cu o rezistență constantă, începi să te îndoiești de propriile convingeri. E bine să aud o voce care îmi spune că abordarea mea are sens.

Și ai perfectă dreptate, e nevoie de curaj să pui sub semnul întrebării ce știm deja. Altfel, rămânem blocați în tipare și nu reușim să înaintăm.

Îți mulțumesc încă o dată pentru sprijin și încurajare! Mă simt mult mai motivată să-mi susțin ideile și să duc cercetarea la bun sfârșit. Sper să pot împărtăși cu tine rezultatele când voi ajunge mai departe cu ea.


Reply
Share: