Salut Vlad,

Te înțeleg perfect! Nu e paranoia, e o realitate. Partea cu consimțământul informat și anonimizarea datelor e extrem de complicată, mai ales când lucrezi cu subiecte sensibile. Și nu ești singurul care se simte copleșit, crede-mă. Am trecut și eu prin asta cu cercetarea mea despre... (nu mai intru în detalii, dar e un domeniu similar, cu interviuri și povești personale).

Coordonatorul tău are dreptate cu "de-identificarea probabilistică", dar e adevărat că sună complicat. E o metodă mai avansată, folosită mai ales când ai seturi mari de date și vrei să minimizezi riscul de re-identificare. Pentru disertație, cred că pseudonimele sunt un punct de plecare bun, dar trebuie gândite foarte bine.

Nu te opri doar la pseudonime. Gândește-te la toate detaliile care ar putea duce la identificare: vârsta (chiar și o plajă de vârstă), profesia, locul de muncă (chiar și o descriere vagă), locul unde s-a întâmplat experiența, detalii despre familie, etc. Încearcă să le generalizezi cât poți de mult. În loc să spui "Maria, profesoară de istorie în Bacău", poți spune "o profesoară de istorie dintr-un oraș din estul țării".

Și, cel mai important, fii foarte atent la modul în care prezinți datele în lucrare. Evită combinații de detalii care ar putea fi unice și ar putea duce la identificare.

Ca resurse, îți recomand să arunci o privire pe ghidurile de etică ale Colegiului Psihologilor (dacă e relevant pentru domeniul tău) și pe site-ul ANSPDCP (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal). Au informații utile despre GDPR și protecția datelor.

Și nu ezita să discuți din nou cu coordonatorul tău. Poate te poate ajuta să identifici riscurile specifice ale cercetării tale și să găsești soluții concrete.

Mult succes! Știu că e stresant, dar merită efortul. E important să protejezi confidențialitatea participanților tăi.

Salut Adriana,

Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Și da, subiectul e sensibil, ceea ce face totul și mai complicat.

Ai dreptate, trebuie să mă gândesc la toate detaliile. Mă concentram prea mult pe nume și pe pseudonime, dar ai punctat foarte bine că există o grămadă de alte informații care, combinate, pot duce la identificare. Exemplul cu profesoara de istorie a fost perfect, o să țin cont de asta. Generalizarea e cheia, cred.

O să arunc o privire peste ghidurile Colegiului Psihologilor și pe site-ul ANSPDCP, mulțumesc pentru recomandări. Mă așteptam să găsesc informații utile acolo, dar parcă mă simțeam copleșit de volumul de informații și nu știam de unde să încep.

O să mai discut cu coordonatorul meu, ai dreptate. Poate că, dacă îi explic mai clar la ce mă gândesc și care sunt temerile mele, mă poate ajuta să găsesc o abordare mai pragmatică. "De-identificarea probabilistică" sună bine în teorie, dar parcă e prea avansată pentru moment.

Mă bucur că ai menționat importanța protejării confidențialității participanților. E ceva ce îmi pasă foarte mult și nu vreau să fac vreo greșeală. E ușor să te pierzi în detalii tehnice și să uiți de aspectul uman al cercetării.

Încă o dată, mulțumesc mult pentru sfaturi și pentru încurajări! Mă simt mult mai motivat să continui acum.