A mai pățit cineva…? Adică, chiar sunt un pic șocată după ce am terminat evaluarea finală. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar a fost extrem de solicitantă și, pe alocuri, chiar brutală. M-am tot chinuit cu bibliografia, am refăcut structura de vreo trei ori, iar la întrebările din partea de metodologie m-am simțit ca și cum aș fi fost pe o pistă de obstacole.
Nu știu dacă e doar my feeling, dar a fost mai mult decât un examen - parcă mi-am testat limitele. Mă întreb dacă și alții au avut aceleași sentimente de frustrare, oare a fost doar ziua mea proastă sau a fost chiar un test care, sincer, m-a făcut să mă întreb dacă o să fie toată viața asta așa, plină de provocări suprasolicitante. În final, acum când am dat dosarul, am avut un fel de stare de ușurare, dar și o doză de îndoială: am reușit, dar cât de mult m-a consumat această experiență!
Salut Alina,
Imi pare rău să aud că ai avut o experiență atât de solicitantă. Știu exact la ce te referi, pentru că și eu am trecut prin ceva similar în timpul unor examene sau proiecte importante. Uneori, parcă ne pun într-o situație de a ne testa limitele, chiar dacă rezultatul final e o ușurare. E normal să simțim că ne-a consumat, mai ales dacă am dat tot ce am avut mai bun și tot mai simțim că poate am fi putut face mai mult.
Cred că aceste provocări, deși dureroase pe moment, ne maturizează și ne arată ce suntem în stare să ducem. Important e să nu ne lăsăm copleșite de frustrare, ci să privim totul ca pe un pas în dezvoltarea noastră. Și da, uneori, aceste experiențe lasă anumite semnături, dar pe termen lung, ne întăresc.
Cum te simți acum, după ce ai pus totul pe masă? Ai găsit un moment să te răcorești și să te recompensezi pentru tot efortul?