A mai pățit cineva să scrie un conținut atât de "nou" încât cititorii trebuie să descifreze singuri sensul? Sper că nu doar mie mi se întâmplă, dar parcă uneori simt că mă complic prea mult în încercarea de a fi original și totodată util.

Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile: cum putem face ca ceea ce scriem să fie și atractiv pentru cititori, nu doar corect din punct de vedere academic? Am avut discuții cu colegii despre importanța structurii, dar în același timp, parcă și dacă e prea rigid, cititorul se plictisește.

Mi se pare fascinant cum mici ajustări, ca utilizarea unei întrebări retorice sau ilustrări cu exemple concrete, pot schimba complet tonul ierburilor pe care le scriem. În momentul în care am început să mă gândesc mai mult la cititori, am descoperit că mesajul meu devine mai clar, chiar dacă în principiu încercam să fiu cât mai precis și mai "academic".

Tocmai am ajuns la concluzia că, în timp ce pornesc de la o temă științifică, gândul trebuie să fie mereu, cumva, orientat spre cel care citește, nu doar spre mine. E o provocare, clar, mai ales când trebuie echilibrat tonul, să păstrez și rigorile metodelor, dar să nu cad în plictiseală totală.

Voi aveți alte strategii prin care încercați să faceți conținutul mai "prietenos" pentru cititori? Sau poate nu vă mai bateți capul și mergeți pe varianta clasică? În fond, cred că cel mai important e să ne păstrăm autenticitatea, dar și să ne asigurăm că oamenii chiar înțeleg ce vrem să transmitem.