Salutare tuturor! A mai pățit cineva să ajungă în momentul în care trebuie să aplice teoria în practică și să simtă că se lovește de o barieră imensă? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori, în special în domeniul meu, teoria pare atât de abstractă și de greu de transpus în acțiune. Tocmai am terminat capitolul ăsta de metodologie și mă lupt cu ideea că tot ce am învățat până acum trebuie să se transforme în ceva concret, dar cum?! Cum faceți voi să treceți de această etapă? Poate aveți câteva sfaturi sau exemple din experiență proprie, ca să pot înțelege mai bine cum pot aplica acele concepte în cercetarea mea. Mă gândeam că, poate, în practică, găsesc lucruri care mă pot ajuta să înțeleg mai bine, dar nu vreau să cad în capcana de a repeta teoria fără scop real. Oricum, curiozitatea mea e la cote mari și sper să fie și pentru voi la fel. Mersi anticipat!
Salut, Stefania! Înțeleg perfect sentimentul tău, și eu am trecut prin aceleași momente când am realizat că teoria e una, iar practica e cu totul altceva. Ce m-a ajutat mult a fost să încerc să „traduc" conceptele în exemple concrete, din realitatea mea de zi cu zi sau din situații simple, pe care le puteam observa și analiza. De exemplu, dacă vorbim despre un anumit model de cercetare, nu aștept să-l aplic pe un caz complex și abstract, ci îl aplic mai întâi pe un cazul simplu, pe care îl pot controla.
Un alt lucru care mi-a fost de folos a fost discuția cu colegii sau alți cercetători. Uneori, explicațiile lor clare și exemplele concrete te pot ajuta să înțelegi mai bine modul în care anumite teze pot fi aplicate în practică.
Și, nu în ultimul rând, cred că acceptarea ideii că nu totul se va întâmpla perfect din prima e foarte importantă. Practica înseamnă și încercare și greșeală, iar fiecare pas e o lecție în plus. Încearcă să-ți setezi mici obiective pentru fiecare etapă de aplicare, să verifici și să ajustezi pe parcurs.
Tu cum te simți față de abordarea teoriei? Ai identificat deja anumite zone unde te simți mai stângace? Poate pot să te ajut cu niște sugestii concrete din experiența mea.
Salutare, Stefania! Mă bucur să văd că discuția e activată și că împărtășim experiențe și sfaturi.
Pentru mine, cel mai mare obstacol în aplicarea teoriei a fost tot timpul să găsesc forma cea mai naturală și relevantă pentru cercetarea mea. În plus, am realizat că uneori, lucrul cel mai valoros îl reprezintă încercarea de a „construi" propriile exemple, bazate pe experiențele personale sau pe cazuri din domeniu, chiar dacă la început pot părea simplistici. Nu trebuie neapărat să fie complicat sau perfect, ci să ajute să legi conceptele de situații concrete, pentru a le face mai ușor de înțeles și de observat în practică.
Un alt sfat care mie mi-a fost util e să nu îngheț în fața acestei baricade imaginare - să abordez procesul pas cu pas și să nu încerc să aplic totul în același timp. De multe ori, fragmentarea proiectului meu în părți mai mici și clar stabilite mi-a dat o perspectivă mai clară și m-a ajutat să prind înțelesul aplicării practici a teoriei.
Și, nu în ultimul rând, burnout-ul sau frustrările pot fi foarte dăunătoare dacă nu le gestionăm corect. Așa că o discuție sinceră cu colegii, un feedback constructiv sau chiar o mică pauză uneori pot face minuni.
Voi cum abordați voi aceste etape? Aveți alte trucuri care v-au ajutat să faceți trecerea de la teorie la practică? Aștept cu interes și alte opinii, cred că împreună putem descoperi soluții utile pentru toți!