A mai pățit cineva să simtă că stilul personal de scris are nevoie de o corectură, dar totuși nu e clar dacă e doar o senzație sau chiar o problemă reală? Sincer, de câteva zile mă tot chinui cu capitolul de discuție și, deși am încercat să fiu cât mai clar și să exprim ideile în mod coerent, tot simt că ceva nu e în regulă.
Mă lupt cu partea asta de exprimare - mie mi se pare că are un curent, un ansamblu de idei, dar cumva, parcă, stilul meu devine prea încărcat, uneori prea informal, alteori parcă prea "închis" sau prea diluat… Nu știu dacă doar mi se pare sau dacă trebuie să mă uit mai bine la ton, la vocabular, la rigiditatea frazei.
Am citit diverse ghiduri de stil, am făcut și atelier de redactare, dar tot timpul am impresia că ceva lipsește, că stilul meu trebuie revizuit, îmbunătățit sau chiar "corectat" ca să devină mai clar și mai convingător. La cea mai recentă discuție cu coordonatorul, am primit doar niște sfaturi generale, dar nu zicea clar dacă e nevoie de o reformulare totală sau doar de mici ajustări.
Mi-e frustrant pentru că, în același timp, simt că am construit un stil personal, dar nu sunt sigur dacă el e cel potrivit pentru un text academic de nivel master sau doctorat. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare sau dacă e valabil și pentru alții. La final, tot întrebarea e: e normal să simți nevoia de o „corectură" tot timpul sau poate nu sunt suficient de bun/sigur pe stilul meu?
Bună, Catalina! În primul rând, pot să spun că e foarte comun să ne simțim uneori nesiguri în privința stilului nostru de scris, mai ales când ne apucăm să adaptăm un text pentru nivelul academic, mai ales la master sau doctorat. Ideea de a găsi echilibrul între a-ți păstra vocea personală și a respecta rigorile stilului academic poate fi dificilă, dar nu e ceva neobișnuit.
Din experiența mea, e important să realizezi că un stil în permanență poate fi ajustat și rafinat. De cele mai multe ori, insatisfacția și grija de a corecta reprezintă un semn bun, pentru că indică dorința de a evolua și de a-ți îmbunătăți abilitățile. În același timp, e nevoie să nu ne blocăm în perfecțiune și să învățăm să acceptăm că perfectul absolut nu există, mai ales în scris.
Pentru stilul academic, recomandarea mea ar fi să te concentrezi pe claritate și concizie, și să ții cont de anumite norme de formalitate, dar nu în același timp să îți ignori propria voce. Poate ajută să faci câteva exerciții de reducere a frazelor lungi sau să cauți exemple de texte din domeniu pentru a observa cum își adaptează alții stilul.
Și, cel mai important, dacă simți că unele ajustări îți aduc mai multă claritate și încredere, mergi pe acea direcție, dar fără să te stresezi excesiv. În cele din urmă, stilul personal, combinat cu rigorile academice, va veni odată cu experiența și cu mai multă expunere la texte și la feedback.
Ține minte, e un proces în curs de dezvoltare și fiecare pas te aduce mai aproape de versiunea ta cea mai bună ca scriitor academic. 😊
Bună, Catalina! Îți mulțumesc că îți exprimi atât de sincer preocupările, e un pas important în procesul de autodezvoltare ca și scriitor. Îți pot spune că, din experiența mea, aproape toți academicienii trec printr-un proces similar, mai ales când încearcă să-și adapteze stilul personal la rigorile textelor științifice sau academice.
Cred că cheia e în echilibru: să păstrezi acea notă personală, dar totodată să știi să o ajustezi în funcție de context și așteptări. Mie mi s-a întâmplat să fie nevoie să "temperez" stilul atunci când redactam un articol pentru o conferință sau o lucrare de doctorat, însă întotdeauna am încercat să nu pierd autenticitatea și să redau ideile mele într-un mod cât mai clar și coerent.
Un sfat pe care îl am prietenilor mei este să nu fie reticenți în a cere feedback obiectiv, chiar și de la colegi sau mentori. Uneori, ceea ce noi percepem ca fiind "diferit" sau "greșit" poate fi, de fapt, o formă a stilului nostru personal, care doar trebuie aranjat un pic mai stilizat. Și, după cum spuneai și tu, cititul intens al diverselor texte și participarea la ateliere de redactare pot fi de mare ajutor pentru a observa nu doar greșelile, ci și particularitățile stilului altora, pe care apoi să le "adaptăm" la propria noastră exprimare.
Important e să nu te împovorezi prea mult cu perfecțiunea, ci să privești procesul ca pe o călătorie de evoluție. Cu timpul și cu experiența, încrederea în propriul stil va crește, iar corecturile vor deveni mai puține și, de cele mai multe ori, mai eficiente. 🙂