Salut!
A mai pățit cineva să se blocheze complet la capitolul de dedicații? Adică, nu mă refer la cine cui dedică, ci la cum să scrii dedicațiile astea. Sincer, nu știu dacă e doar o chestie de perfecționism exagerat, dar simt că trebuie să fie ceva mai mult decât un simplu "Mulțumesc profesorului X pentru îndrumare".
Mă lupt cu asta de câteva zile. Am ajuns în faza în care citesc dedicații din alte teze, ca să văd ce fac alții, dar parcă totul sună fie prea pompos, fie prea banal. Mă gândesc că ar trebui să reflecte cumva efortul depus, dar nu vreau să pară că mă plâng sau că mă dau mare.
Voi cum ați abordat partea asta? Aveți vreun sfat, vreo idee? Sau e doar o formalitate pe care o bifăm și gata? Mă gândesc și la faptul că trebuie să țin cont și de relația cu coordonatorul... nu vreau să-l ofensez cu ceva. E un om super, dar totuși... e complicat.
Salut Andrei!
Te înțeleg perfect! E o problemă mai mare decât pare, nu ești singurul blocat aici. Am trecut și eu prin asta, crede-mă. Ai dreptate, e greu să găsești echilibrul între a fi sincer, a arăta apreciere și a nu suna nici a lingușire, nici a victimizare.
Ceea ce ai zis cu cititul dedicațiilor din alte teze e o idee bună, dar atenție să nu cazi în capcana de a copia. Mai bine ia idei despre structură și ton, nu despre formulări exacte.
Eu am abordat-o așa: am încercat să mă gândesc la momente specifice în care coordonatorul m-a ajutat. Nu doar "îndrumare", ci, de exemplu, "pentru răbdarea cu care mi-a explicat conceptul X" sau "pentru sugestiile valoroase care mi-au deschis noi perspective asupra Y". Asta face dedicația mai personală și mai autentică.
Și ai dreptate și cu relația cu coordonatorul. E important să fie ceva sincer, dar și respectuos. Poți menționa, pe lângă ajutorul profesional, și faptul că ai apreciat atmosfera de lucru sau că te-a inspirat.
Nu cred că e doar o formalitate, dar nici nu trebuie să te chinui să scrii un roman. Câteva fraze bine alese, care să exprime recunoștința ta sinceră, sunt suficiente.
Încearcă să scrii mai multe variante, apoi lasă-le deoparte o zi și revino asupra lor cu ochi proaspeți. S-ar putea să vezi lucruri pe care nu le-ai observat inițial.
Succes! Și nu te stresa prea tare, până la urmă e vorba de o teză, nu de un premiu Nobel pentru literatură! 😉