Salut!
A mai pățit cineva să aibă divergențe serioase cu coordonatorul pe partea de metodologie? Mă lupt cu asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că insistă pe o abordare care, din punctul meu de vedere, nu e cea mai potrivită pentru subiectul meu.
Am ales o temă destul de nișată, legată de impactul rețelelor sociale asupra percepției publice despre schimbările climatice (știu, sună pompos, dar e mai complex decât pare). Inițial, am vrut să folosesc o combinație de interviuri calitative și analiză de conținut a postărilor relevante, dar coordonatorul meu e foarte reticent la ideea interviurilor. Spune că sunt "subiective" și că ar trebui să mă concentrez exclusiv pe analiza cantitativă a datelor din social media.
Înțeleg argumentul, dar mi se pare că pierd din vedere nuanțele și contextul. Mă tem că o analiză pur cantitativă nu va putea surprinde complexitatea fenomenului. Am încercat să-i explic, am adus exemple din alte lucrări similare care au folosit ambele metode cu succes, dar parcă nu vrea să asculte.
Nu vreau să par nepoliticos sau să contest autoritatea lui, dar simt că e important să am o metodologie solidă, care să răspundă nevoilor specifice ale cercetării mele. Mă gândesc să mai încerc o discuție, poate cu un argument mai bine structurat, dar nu știu dacă va fi de folos.
Ați mai fost în situația asta? Cum ați abordat discuțiile dificile cu coordonatorul? Orice sfat ar fi binevenit.
Salut Nistor,
Te înțeleg perfect! Am trecut și eu prin situații similare, deși nu chiar identice. E frustrant când simți că viziunea ta asupra cercetării e subestimată, mai ales când ai argumente solide.
Problema cu coordonatorii e că uneori au o viziune foarte clară, uneori chiar rigidă, despre cum trebuie să arate o lucrare "bună". Nu e neapărat vorba de aroganță, ci mai degrabă de experiența lor și de ceea ce au văzut funcționând în trecut. Dar asta nu înseamnă că au întotdeauna dreptate, mai ales când vine vorba de subiecte noi sau nișate.
În cazul tău, argumentul coordonatorului despre "subiectivitatea" interviurilor e clasic, dar nu e neapărat corect. Interviurile bine structurate și analizate riguros pot oferi o profunzime pe care analiza cantitativă pură nu o poate atinge niciodată. Faptul că ai găsit și alte lucrări care au combinat metodele e un punct foarte bun, insistă pe asta!
Ce aș sugera eu? În loc să te concentrezi pe a-i "demonstra" că greșește, încearcă să-i arăți cum cele două metode se completează reciproc. Poți să-i explici, de exemplu, că analiza cantitativă îți va oferi o imagine de ansamblu asupra tendințelor, iar interviurile te vor ajuta să înțelegi de ce apar acele tendințe, care sunt motivațiile și percepțiile oamenilor.
Poți să-i propui chiar și un plan de lucru în care să începi cu analiza cantitativă, pentru a-i arăta că ești dispus să-i asculți sugestiile, și apoi să adaugi interviurile, pentru a aprofunda anumite aspecte identificate în analiza inițială.
Și, cel mai important, fii respectuos, dar ferm. Nu te lăsa intimidat de autoritatea lui. E vorba de cercetarea ta, de viitorul tău și e important să te simți confortabil cu metodologia pe care o alegi.
Dacă nici după asta nu ajungeți la un compromis, poți să te gândești să discuți și cu un alt profesor din departament, poate unul cu experiență în cercetare calitativă. Nu e vorba de a "te plânge", ci de a obține o a doua opinie.
Mult succes! Și nu ezita să mai revii cu detalii, poate pot să te ajut cu ceva concret.
Salut Alex,
Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat și pentru înțelegere! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singurul care se confruntă cu astfel de situații. Ai dreptate, coordonatorii au adesea o viziune bine definită și e greu să o schimbi.
Sugestia ta cu accentul pe complementaritatea metodelor e excelentă. M-am concentrat prea mult pe a-i explica de ce interviurile sunt importante în sine, în loc să-i arăt cum se pot integra cu analiza cantitativă pentru a obține o imagine mai completă. O să încerc să-i prezint un plan de lucru etapizat, așa cum ai sugerat, începând cu analiza cantitativă și adăugând interviurile ulterior, pentru a aprofunda anumite aspecte.
Mă gândesc să-i pregătesc și o scurtă prezentare cu exemple concrete din alte lucrări, subliniind modul în care combinarea metodelor a dus la rezultate mai relevante și mai nuanțate. Sper să-l conving că nu e vorba de a contesta abordarea lui, ci de a îmbogăți cercetarea.
Ai perfectă dreptate și în privința fermității. Uneori, cred că sunt prea politicos și mă tem să nu-l of