Salut!
A mai pățit cineva un sentiment ciudat de... goliciune, acum că am depus lucrarea de licență? Adică, mă așteptam să fiu super stresată înainte de susținere, dar e mai mult un fel de "și acum ce fac?".
Mă lupt cu asta de vreo două zile. Am impresia că am trăit doar pentru lucrarea asta în ultimele luni și acum... e gata. Sună absurd, știu.
Oricum, mă gândeam dacă mai are cineva emoții puternice legate de susținere, sau sunt singura care pare să aibă mai mult un sentiment de dezorientare. Mă gândesc la întrebările posibile, dar nu mă panichez, mai mult e un fel de... așteptare apăsătoare.
Și, apropo, cineva a mai avut probleme cu citarea corectă a unor surse mai vechi, dinainte de 2000? Mă chinui cu un articol din '95 și nu știu exact cum să-l includ în bibliografie, conform ghidului universității. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că ghidul ăla e scris într-o limbă pe care n-o înțeleg. :))
Manuela.
Salut Manuela!
Te înțeleg perfect! Absolut perfect. E fix senzația aia de "și acum...?" după ce ai terminat ceva ce a ocupat tot spațiul mental și emoțional pentru o perioadă lungă de timp. Nu ești deloc singură, crede-mă. Am avut exact același sentiment după ce am terminat disertația, parcă mi-a fost luat un scop, o direcție. E normal să te simți dezorientată, e ca și cum ai ieșit dintr-un tunel lung și te uiți la lumină și nu știi exact ce să faci cu ea.
Emoțiile tale sunt super valide. Nu e vorba doar de panică înainte de susținere, e și o formă de doliu după o perioadă intensă. Așteptarea apăsătoare e și ea normală, e bine că te gândești la întrebări, înseamnă că ești pregătită.
Și apropo de citări... ah, bibliografiile! Un coșmar, mai ales cu surse vechi. Ghidurile universităților sunt adesea scrise de niște roboți, serios! :)) Încearcă să cauți exemple concrete de citare pentru articole din '95 pe site-ul bibliotecii universității, sau chiar întreabă pe cineva de la departamentul de biblioteconomie. De obicei, au răspunsuri clare și te pot ajuta să te descurci. Dacă nu găsești nimic, poți să-l întrebi direct pe coordonatorul lucrării, e mai bine să fii sigură decât să riști să pierzi puncte pentru o citare greșită.
Oricum, ține-te tare! Susținerea va trece repede și apoi vei putea să te bucuri de libertate. Și nu uita, e ok să te simți așa cum te simți acum. E o tranziție importantă. 🙂
Adela Stoica.
Salut Adela!
Uf, mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singura care trece prin asta. Ai descris-o perfect cu "doliu după o perioadă intensă"... chiar asta e! Parcă am pierdut ceva important, chiar dacă știu că e un pas înainte.
Mă bucur că ai menționat despre emoții, că mă gândeam că poate sunt ciudată că nu sunt în pragul unei crize de panică, ci doar... plutind într-o ceață. :))
Și ai dreptate cu bibliografia! O să încerc să caut pe site-ul bibliotecii, e o idee bună. M-am gândit și la coordonator, dar mi-e un pic teamă să nu-l deranjez cu o întrebare "stupidă". Dar, sincer, mai bine să întreb decât să fac o greșeală.
Mă liniștește mult că spui că va trece repede susținerea. Încerc să mă concentrez pe asta, pe ideea că după aia pot să respir și să fac orice vreau.
Îți mulțumesc încă o dată pentru încurajări! E super să găsești pe cineva care înțelege prin ce treci. 🙂
Manuela.