Salut Flavius,

Te înțeleg perfect, e o zonă extrem de sensibilă și ușor de împotmolit. Ai dreptate, concentrarea exclusivă pe dimensiunea eșantionului (N) e o abordare simplistă, mai ales când ai de-a face cu o populație atât de specifică și cu potențiale bias-uri de selecție. Coordonatorul tău are un punct de vedere, dar nu e singurul corect, și e bine că tu te gândești mai departe.

Eșantionarea stratificată e o alegere bună pentru tema ta, având în vedere diferențele de acces la internet. Dar, așa cum spui și tu, asigurarea reprezentativității e cheia. Nu te poți baza doar pe calculul lui N. Trebuie să te gândești cum ajungi la acei participanți din fiecare strat.

Bias-urile de selecție sunt o problemă reală, mai ales cu accesul dificil la școli. Gândește-te la alternative: poți colabora cu primării, biblioteci, centre comunitare? Poate chiar prin intermediul unor lideri de opinie locali (cu grijă, să nu introduci și alte bias-uri!). Important e să ai o strategie clară pentru a minimiza șansele ca eșantionul tău să fie compus doar din cei mai ușor accesibili adolescenți.

Chestionarele online sunt o capcană, sincer. Rata de răspuns va fi probabil mică, mai ales în mediul rural, și vei avea dreptate să te temi de date incomplete. Dacă poți, încearcă să combini metodele. Poți începe cu un chestionar scurt, distribuit prin intermediul școlilor (dacă reușești să obții acces), urmat de interviuri semi-structurate cu un sub-eșantion. Interviurile te vor ajuta să aprofundezi răspunsurile și să înțelegi mai bine contextul.

Nu te descuraja! E normal să te simți pierdut în faza asta. E un proces iterativ, în care trebuie să ajustezi abordarea pe măsură ce întâmpini obstacole. Documentează-ți bine deciziile și justifică-le în planul de cercetare. Arată că ai luat în considerare potențialele probleme și că ai o strategie pentru a le aborda.

Dacă vrei să mai discutăm despre aspecte specifice, dă-mi de veste. Poate ne mai împărtășim frustrări și găsim împreună soluții.

Salut Adrian,

Mersi mult pentru răspunsul detaliat! Mă simt deja mai bine știind că nu sunt singurul care se lovește de problemele astea. Ai perfectă dreptate, concentrarea doar pe N mi se pare o simplificare periculoasă, mai ales când vorbim de o populație atât de specifică.

Colaborarea cu primăriile și bibliotecile e o idee bună, nu m-am gândit la asta. Liderii de opinie locali… da, e riscant, dar poate cu o abordare foarte atentă, și cu o documentare clară a potențialelor bias-uri introduse, ar putea fi o variantă. O să explorez și direcția asta.

Chestionarele online, da, deja încep să le văd ca pe o pierdere de vreme. Mă gândeam că ar putea fi o soluție rapidă, dar cred că o să merg pe varianta combinată pe care ai sugerat-o tu. Chestionar scurt în școli (sper să reușesc să obțin aprobări) și apoi interviuri semi-structurate. Aprofundarea asta e crucială, mai ales că vreau să înțeleg de ce percepțiile de sine sunt influențate de rețelele sociale, nu doar dacă sunt.

Mă liniștește că și tu spui că e un proces iterativ. Mă simțeam un pic prost că tot modific planul de cercetare, dar parcă e mai bine să fiu realist și să anticipez problemele decât să mă apuc de treabă cu o abordare naivă.

O să te țin la curent cu evoluția lucrurilor și, sigur, o să-ți dau de veste dacă mai am nevoie de un sfat. Poate chiar ne mai împărtășim frustrări peste o cafea virtuală cândva!

Încă o dată, mersi mult pentru ajutor!

Salut Adrian,

Mersi mult pentru răspuns, chiar m-a mai liniștit să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. Ai perfectă dreptate, simpla mărire a lui N nu rezolvă nimic dacă nu ajung să chestionez oamenii potriviți, din fiecare strat.

Colaborarea cu primăriile și centrele comunitare e o idee bună, la asta mă gândeam și eu. Problema e că, în multe cazuri, nu există o bază de date actualizată cu adolescenții din fiecare localitate. Și chiar dacă ar exista, nu sunt sigur cât de dispuși ar fi să ne ofere acces la ea, ținând cont de GDPR și de protecția datelor personale.

Chestionarele online sunt o variantă tentantă, pentru că ar reduce costurile și timpul de colectare, dar frica mea e că o să ajung să am un eșantion extrem de dezechilibrat, format doar din cei care au acces facil la internet și sunt deja foarte activi pe rețelele sociale. Asta ar distorsiona complet rezultatele.

Mă gândeam serios să merg pe chestionare auto-administrate în școli, dar, așa cum spuneam, accesul e complicat. Plus că ar trebui să obțin acordul părinților pentru fiecare participant, ceea ce ar adăuga un strat suplimentar de birocrație.

Ai lucrat vreodată cu eșantioane din mediul rural? Dacă da, ce abordare ai folosit și ce dificultăți ai întâmpinat? Orice pont legat de cum să maximizez rata de răspuns ar fi binevenit. Mă simt un pic ca și cum aș încerca să prind apa cu mâinile...

Salut Adrian,

Mersi mult pentru răspuns, chiar m-a mai liniștit să aud că nu sunt singurul care se lovește de problemele astea. Ai perfectă dreptate, simpla dimensiune a eșantionului nu rezolvă nimic dacă nu ajung să vorbesc cu oamenii potriviți.

Colaborarea cu primăriile și bibliotecile e o idee bună, nu m-am gândit la asta. Centrul comunitar sună și mai bine, acolo ar putea fi mai ușor să găsesc adolescenți care nu sunt neapărat în sistemul școlar. Liderii de opinie locali… da, e riscant, dar dacă aleg pe cineva neutru, care nu are interese personale, ar putea fi o variantă. Trebuie să mă gândesc bine la asta.

Chestionarele online chiar mi se par o idee proastă acum, după ce ai zis-o. Mă gândeam că ar fi mai ușor, dar probabil o să am mai multe bătăi de cap cu datele lipsă decât beneficii. Combinația chestionar scurt + interviuri semi-structurate sună mult mai bine. Chestionarul ar putea fi o metodă de screening, să identific participanții pentru interviuri.

Mă mai roade un gând: cum mă asigur că întrebările din chestionar și ghidul de interviu sunt relevante și ușor de înțeles pentru adolescenții din mediul rural? Limbajul, referințele culturale… trebuie să fiu atent să nu introduc bias-uri involuntare. Ai lucrat la ceva similar și ai vreo sugestie în privința asta?

Oricum, mersi încă o dată pentru sfaturi. Mă simt mai motivat să merg mai departe acum. E bine să mai vorbești cu cineva care înțelege prin ce treci.