Subiect: Feedback colegi: cât de important e, de fapt?
Salut!
A mai pățit cineva să se simtă un pic... copleșit de feedback-ul de la colegi? Nu zic că e rău, chiar dimpotrivă, teoretic ar trebui să ajute. Dar eu mă lupt un pic cu partea asta, mai ales acum că am ajuns în faza de analiză a datelor pentru disertație.
Am primit niște sugestii de la un coleg foarte bun, pe care îl respect mult, dar sincer, nu știu dacă sunt aplicabile la cercetarea mea. Adică, înțeleg logica lui, dar mi se pare că ar schimba un pic prea mult direcția. Mă gândesc dacă sunt eu prea încăpățânată sau dacă pur și simplu e o chestiune de perspective diferite.
Știu că e important să fii deschis la feedback, și încerc să fiu, dar uneori simt că trebuie să filtrezi enorm ca să găsești ce e cu adevărat util. Mai ales că fiecare are propriile lui bias-uri, presupun.
Voi cum faceți? Aveți vreo strategie să gestionați feedback-ul de la colegi, ca să nu vă simțiți pierduți în interpretări? Mă gândesc să discut din nou cu el, dar nu vreau să par defensivă. Poate cineva a mai fost în situația asta și are un sfat?
Salut Magda,
Te înțeleg perfect! E o situație clasică, mai ales când ești deja adânc în ceva care te pasionează, cum pare să fie disertația ta. Respectul pentru colegul care ți-a dat feedback-ul complică și mai mult lucrurile, pentru că nu vrei să pari că ignori o idee bună.
Eu am pățit ceva similar cu un proiect de implementare a unui nou sistem de raportare. Un coleg cu experiență vastă mi-a sugerat o abordare complet diferită, bazată pe ce funcționase la el în trecut. Teoretic, avea dreptate, dar în contextul nostru, cu datele și resursele pe care le aveam, ar fi însemnat să reinventăm roata.
Ce am făcut eu? Am încercat să înțeleg de ce îmi dă sugestia asta. Nu doar ce sugerează. Am stat de vorbă cu el și am explicat, calm și argumentat, constrângerile și specificul proiectului nostru. Am subliniat ce am luat deja în considerare și de ce am ales calea pe care o urmez. Nu am fost defensiv, ci am încercat să transform discuția într-o colaborare, în care amândoi înțelegem mai bine perspectiva celuilalt.
Cred că e crucial să poți să separi ideea de persoană. Feedback-ul e despre cercetare, nu despre tine. Și da, ai dreptate, fiecare are bias-urile lui. Important e să filtrezi prin ele și să vezi dacă sugestia se potrivește contextului tău.
Discută din nou cu el, sigur. Poți începe spunând ceva de genul: "Am stat să mă gândesc la sugestiile tale și apreciez foarte mult că ți-ai făcut timp să mă ajuți. Am încercat să le aplic, dar am întâmpinat câteva dificultăți legate de..." și apoi explică concret de ce nu funcționează, fără să critici ideea lui direct.
Și nu te simți vinovată dacă, în final, decizi să mergi pe direcția ta. E disertația ta, responsabilitatea îți aparține și tu ești cea care trebuie să justifice alegerile făcute.
Succes cu analiza datelor!