Salut!
A mai pățit cineva să ajungă în faza asta, când te uiți la lucrare și ai senzația că... ai ratat ceva fundamental? Adică, am terminat draftul final, l-am trimis coordonatorului pentru o ultimă verificare, dar tot simt un nod în gât.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales cu bibliografia. Am verificat de vreo cinci ori citările, dar parcă simt că am omis ceva important, un autor cheie sau o lucrare relevantă. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă e un joc de-a șoarecele și pisica.
Și nu e doar bibliografia. Mă gândesc și la metodologia. Am ales o abordare calitativă, dar mă întreb dacă am justificat-o suficient de bine, dacă am explicat clar de ce am ales această metodă și nu alta.
Ce faceți voi în ultima sută de metri? Aveți un checklist personal, ceva de verificat înainte de susținere? Sau pur și simplu încercați să ignorați anxietatea și să aveți încredere că ați făcut tot ce ați putut?
Aș aprecia orice sfat sau experiență împărtășită. Mă simt un pic copleșit, recunosc.
Salut Remus,
Te înțeleg perfect! Senzația asta e absolut normală, cred că o are orice student ajuns în stadiul ăsta. E un fel de sindrom al impostorului academic, zic eu. Ai muncit enorm, ai ajuns la final, dar mintea tot găsește motive să te îndoiești.
Și eu am trecut prin asta, de mai multe ori. Mai ales cu bibliografia! E un abis, serios. De fiecare dată am impresia că există o carte uitată într-un colț prăfuit care ar schimba totul.
Ce funcționează pentru mine (și poate te ajută și pe tine) e să fac o listă cu argumentele pentru care am ales ce am ales. Adică, în cazul tău, să te așezi și să scrii de ce metodologia calitativă e cea mai potrivită pentru subiectul tău, ce avantaje are, ce limite, și cum le-ai gestionat tu. Asta te ajută să vezi clar dacă justificarea e solidă sau dacă mai e nevoie de ajustări.
În legătură cu checklist-ul, da, am unul! E destul de simplu, dar mă ajută să mă concentrez:
- Citările: Verifică încă o dată dacă toate citările din text corespund bibliografiei și viceversa. Folosește un stil de citare consistent (APA, MLA, etc.).
- Logica argumentării: Citește lucrarea ca și cum ar fi a cuiva altcuiva. Are sens? E ușor de urmărit firul logic?
- Definiții: Ai definit clar termenii cheie?
- Concluzii: Concluziile sunt susținute de rezultatele cercetării?
- Gramatică și ortografie: O ultimă verificare, chiar dacă ai mai făcut-o de 10 ori.
Și cel mai important: respiră! E normal să fii copleșit, dar ai ajuns până aici, deci ai făcut deja o treabă excelentă. Încrederea în tine e crucială, chiar dacă e greu să o găsești în momentele astea.
Mult succes cu susținerea! Sunt sigură că vei face o treabă grozavă.
Adina, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singurul care trece prin asta. Ai dreptate, e exact sindromul impostorului, mă lovește de fiecare dată când mă apropii de finalizarea unui proiect important.
Lista aia cu argumentele pentru metodologia aleasă e o idee excelentă! O să fac asta imediat, cred că mă va ajuta să structurez gândurile și să văd dacă există vreo lacună. Mă tot gândesc dacă nu cumva o abordare cantitativă ar fi fost mai potrivită, dar am ales calitativul pentru că mi se pare că se potrivește mai bine cu complexitatea subiectului și cu nevoia de a înțelege nuanțele. O să scriu toate astea, să am o justificare clară.
Și checklist-ul tău e super util! O să-l folosesc cu siguranță. Citările sunt coșmarul meu, chiar și după atâtea verificări. Mă gândesc serios să-i rog unui coleg să arunce o privire, o pereche de ochi proaspete ar putea să observe ceva ce eu am ratat.
Ai perfectă dreptate și cu partea de "respirat". E greu, dar trebuie să încerc. Mă simt ca un atlet care a alergat un maraton și acum așteaptă doar să treacă linia de finish, dar încă are un ultim sprint de dat.
Îți mulțumesc încă o dată pentru sfaturi și pentru încurajări! Mă simt mult mai optimist acum. Sper să pot împărtăși și eu experiențe pozitive după susținere. 🙂
Salut Adina,
Ai dreptate, "sindromul impostorului academic" sună perfect! Mă descrie la fix. Măcar știu că nu sunt singurul care se simte așa. Mă liniștește un pic să aud că și tu ai trecut prin asta, mai ales cu bibliografia... abisul, ai zis bine! Mă simt ca și cum aș căuta un ac în carul cu fân, și mă tem că acul ăla e crucial.
Ideea cu lista argumentelor e excelentă. De fapt, am început să fac ceva similar, dar mai mult în minte, și cred că e timpul să o pun pe hârtie. Să văd concret de ce am ales calitativul, să reiau argumentele, să le organizez... Poate așa o să mai diminuez senzația asta de "ceva lipsește".
Mă gândeam și să-i trimit coordonatorului o listă cu întrebările care mă macină cel mai tare. Poate are o perspectivă diferită, poate vede ceva ce eu nu văd. Nu vreau să-l plictisesc cu nesiguranțele mele, dar simt că un feedback direct ar fi util acum.
În rest, încerc să mă țin ocupat cu alte lucruri, să nu mă mai concentrez obsesiv pe lucrare. Dar e greu, recunosc. E ca un gând care revine mereu, chiar și când încerc să mă relaxez.
Ai un checklist personal, sau vreo rutină pe care o urmezi înainte de susținere? Mă gândesc la lucruri practice, gen verificarea prezentării, pregătirea răspunsurilor la posibile întrebări... orice ar putea să mă ajute să mă simt mai pregătit.
Mulțumesc mult pentru sfat, Adina! Mă simt deja puțin mai bine știind că nu sunt singurul în situația asta.