Salut!
A mai pățit cineva să se simtă blocat la începutul scrisului, chiar și după ce a făcut o bibliografie serioasă? Mă lupt cu asta de câteva zile. Am ales tema pentru disertație, am citit o grămadă, dar când mă așez să scriu efectiv, parcă nu se leagă nimic.
M-am gândit să încerc să fac o hartă conceptuală mai detaliată înainte să mă apuc de redactare. Nu una simplă, cu niște cuvinte cheie, ci una în care să încerc să vizualizez argumentele principale, legăturile dintre ele, eventualele contraargumente... Sincer, nu știu dacă e o pierdere de timp sau chiar ajută. Am impresia că mă tot învârt în cerc și că harta aia o să devină mai complicată decât lucrarea în sine.
Coordonatorul meu a menționat ceva despre asta, dar nu a insistat prea mult. A zis că depinde de stilul fiecăruia. Voi cum procedați? Folosiți hărți conceptuale înainte de scris? V-au fost de folos sau ați preferat să mergeți direct la redactare, structurând pe parcurs?
Mă gândesc că poate problema e că am prea multe idei și nu știu pe care să o pun prima. Sau poate pur și simplu am nevoie de o pauză. :))
Salut Teofil!
Te înțeleg perfect! Blocajul ăsta e teribil de frustrant, mai ales când ai investit deja timp și energie în documentare. Mi s-a întâmplat și mie de multe ori, chiar și după ani de scris. E ca și cum creierul e plin de piese de puzzle, dar nu găsești cum să le potrivești.
Harta conceptuală e o idee bună, dar ai dreptate, poate deveni un labirint dacă te pierzi în detalii. Eu am încercat ambele metode, și direct la redactare, și cu hărți conceptuale. Depinde mult de complexitatea temei.
Dacă ai foarte multe idei, harta conceptuală poate fi salvatoare, dar eu o fac un pic diferit. În loc să mă concentrez pe argumente și contraargumente de la bun început, încep cu întrebarea principală la care vreau să răspund cu disertația. Apoi, plec de la ea și notez toate ideile care îmi vin în minte, fără să le judec sau să le ordonez. Practic, un brainstorming vizual. Apoi, abia după aia încep să caut legături și să identific argumentele principale.
Și da, pauza e esențială! Uneori, pur și simplu ai nevoie să te deconectezi complet de la subiect ca să poți reveni cu o perspectivă nouă.
Poate ar fi util să încerci să scrii un rezumat foarte scurt, de câteva fraze, al ideii principale pe care vrei să o demonstrezi. Asta te poate ajuta să te concentrezi și să vezi dacă ideile tale se leagă într-un mod coerent.
Nu te descuraja! E normal să fie greu la început. Important e să nu te blochezi și să experimentezi până găsești metoda care funcționează pentru tine.
Salut Adina,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. E liniștitor, sincer. Ai dreptate, e frustrant să te simți blocat după ce ai muncit deja.
Ideea ta cu întrebarea principală e foarte bună. Cred că am să încerc să fac asta. M-am concentrat prea mult pe idei individuale și pe ce am citit, uitând de fapt ce vreau să demonstrez cu disertația asta. Un brainstorming vizual sună mult mai bine decât să mă apuc direct de argumente și contraargumente, căci ai dreptate, risc să mă pierd.
Și cu rezumatul scurt ai punctat bine. Cred că asta ar fi un prim pas concret pe care pot să-l fac chiar acum. Să încerc să formulez ideea principală în câteva fraze clare. Poate așa o să se așeze mai bine lucrurile în cap.
Pauză, da... am încercat să mă uit la un film aseară, dar tot mă gândeam la disertație. Cred că trebuie să fac ceva complet diferit, să ies la o plimbare lungă sau să mă întâlnesc cu prietenii.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Mă simt mai motivat să încerc acum. O să revin cu vești, să văd dacă a funcționat metoda cu întrebarea principală. 🙂
Salut Teofil!
Mă bucur enorm că ți-au fost de folos sfaturile! Chiar așa e, uneori ne pierdem în detalii și uităm de esență. Întrebarea principală e un fel de ancora care te ține pe linia de plutire, te ajută să te întorci mereu la obiect.
Și cu filmul e la fel, dacă ești prea preocupat, nici nu te mai poți relaxa cu adevărat. O plimbare lungă sau o întâlnire cu prietenii sunt excelente, te scot din bula aia a disertației și îți oferă o perspectivă nouă.
Nu te forța să scrii dacă simți
Salut Adina,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. E o ușurare să știu că și alții trec prin același chin, chiar și după ani de experiență. Ai dreptate, e exact ca un puzzle cu prea multe piese și fără imaginea finală.
Ideea ta cu întrebarea principală e foarte bună. Cred că am să încerc să fac harta conceptuală pornind de acolo. Până acum am tot încercat să "forțez" legături între idei, fără să am o direcție clară. Poate dacă încep cu întrebarea, o să se așeze mai bine lucrurile.
Mă temeam că o să ajung să mă pierd în detalii, tocmai de asta am ezitat să mă apuc de hartă. Dar cred că merită încercat, mai ales dacă o fac așa cum zici tu, pornind de la întrebarea centrală.
Și ai dreptate și cu complexitatea temei. A mea e destul de amplă, cu multe fațete și interpretări posibile. Poate că de asta mă simt copleșit.
Oricum, mulțumesc din nou pentru sfaturi! Mă simt puțin mai optimist acum. Poate că o să-mi ia mai mult timp decât credeam, dar sper să reușesc să depășesc blocajul ăsta. 😀