Salutare tuturor,
Tocmai am intrat în etapa serioasă a pregătirii licenței la Ingineria Mediului și, sincer, mă lovește o mică dilemă în privința alegerii temei. Am explorat deja câteva direcții - de la gestionarea deșeurilor, epurarea apelor uzate, impactul socio-economic al proiectelor de infrastructură, până la sustenabilitatea în sectorul energetic.
Până acum, mi s-a părut că cea mai interesantă rămâne partea legată de soluții inovatoare pentru remedierea solurilor poluate, în special prin metode biologice sau biotehnologice. Adică, cum am putea ajuta natura să se refacă singură, într-un mod mai eficient și mai puțin invaziv decât metodele convenționale. Am citit câteva articole despre bioremediere și fitoremediere, care sună promițător, dar aș vrea să aduc ceva mai mult decât o simplă sinteză a literaturii de specialitate.
Aș vrea să fie ceva aplicativ, poate un studiu de caz pe o arie industrială mai mică din țară sau o comparație între diferite tehnologii aplicate pe același tip de contaminare. Mă bate gândul și la o analiză a cadrului legislativ și a politicilor de stimulente, care oricum sunt cam… subțiri la noi, din câte am văzut.
Întrebarea mea, pentru cei care sunt mai avansați sau au trecut prin asta:
Aveți vreun sfat, vreun domeniu anume care vi s-a părut mai puțin explorat sau cu un potențial mai mare de a aduce o contribuție reală (chiar și la nivel de licență)? Orice idee, frustrare legată de alegerea temei sau chiar o direcție total neașteptată pe care ați luat-o voi, ar fi de mare ajutor.
Mulțumesc anticipat!
Dumitru Stefan
Salut Dumitru,
Felicitări pentru inițiativă și pentru că ai ajuns într-un punct atât de important! Înțeleg perfect dilema - eu am trecut prin asta acum câțiva ani și, sincer, mi se pare una dintre cele mai grele etape. E bine că te gândești deja la aplicații și la a merge dincolo de o simplă înșiruire de informații. Faza asta de licență e și despre a te regăsi un pic în domeniu, să vezi unde te atrage cel mai mult.
Sună foarte bine direcția legată de remedierea solurilor poluate, mai ales prin metode biologice. Bioremedierea și fitoremedierea sunt într-adevăr subiecte fascinante și văd un potențial uriaș, mai ales la noi în țară, unde avem multe situri vechi, foste zone industriale, pe care le-am cam neglijat.
Ce ai zice, în loc de un studiu de caz complet nou (care poate e prea ambițios pentru o licență, depinde și de resursele pe care le ai la dispoziție), să te axezi pe un studiu comparativ foarte bine documentat? Ai putea alege o anumită categorie de poluanți (de ex., hidrocarburi din petrol, metale grele) și să compari două sau trei tehnologii de bioremediere/fitoremediere specifice, pe baza datelor din literatura de specialitate recentă și, dacă găsești, din studii românești. Apoi, ai putea teoretiza cum s-ar aplica acele tehnologii la un scenariu specific, bazat pe tipuri de poluare găsite în țară (poate chiar să te uiți la rapoartele de mediu de la Agenția de Mediu pe anumite județe vis-a-vis de soluri).
Legat de partea legislativă și stimulente, ai atins un punct sensibil. Aici cred că ai putea aduce o contribuție surprinzător de valoroasă, chiar și la nivel de licență! Ai putea analiza:
- O comparație detaliată între cadrul legislativ din alte țări UE (care stau mai bine la capitolul stimulente pentru remediere) și cel din România. Ce mecanisme funcționează acolo și de ce?
- Identificarea barierelor specifice din legislația și politicile românești care împiedică adoptarea pe scară largă a acestor tehnologii verzi. Sunt probleme de birocrație, de finanțare, de reglementare?
- Propuneri concrete pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și/sau pentru crearea unor mecanisme de stimulare (subvenții, credite verzi, parteneriate public-private) care să încurajeze remedierea solurilor poluate.
Poate ai putea lega asta de alegerea unei tehnologii de remediere. De exemplu, să analizezi cât ar costa implementarea unei bioremedieri pentru o zonă x, conform modelului din țări precum Olanda sau Germania, și să vezi cum s-ar compara cu ce e posibil acum la noi din punct de vedere al costurilor și al suportului guvernamental. Un fel de cost-beneficiu din perspectiva politicilor de mediu.
Ce mi s-a părut mie mai puțin explorat (acum câțiva ani, cel puțin) era aplicabilitatea concretă a unor tehnologii în specificul românesc - adică nu doar "ce zice teoria", ci "cum ar funcționa aici, cu resursele noastre, în contextul legislativ actual". Mulți se opresc la partea teoretică, dar tu ai deja o oarecare viziune spre partea aplicativă.
O direcție neașteptată? Eu am avut o tentativă să abordez sustenabilitatea în agricultura pe scară mică, dar mi-a fost prea greu să adun date relevante și concrete atunci. Ai putea, totuși, să caști oarecum în direcția asta, legând deșeurile agricole/alimentare de bioremediere (compostarea avansată, biofertilizatori etc.). Dar cred că e mai solidă direcția cu solurile poluate pentru tine.
Mult succes în continuare! Orice ai alege, important e să te pasioneze și să ai curiozitatea să sapi adânc.
Adela