Salut tuturor,
Sunt la început de drum cu partea de inginerie integrată pentru lucrarea mea de master și, sincer, mă cam pierd în detalii. Nu știu dacă doar mie mi se pare complicat sau dacă e o etapă firească în proces. Adică, am înțeles conceptul general, integrarea diferitelor discipline pentru a rezolva o problemă complexă, dar apoi, cum pui asta în practică? Găsirea acelei intersecții "magice" între, să zicem, modelare avansată și un aspect mai practical de implementare, unde diferitele domenii să nu se bată cap în cap, ci să se completeze... nu e chiar ușor.
Ați mai trecut prin asta? Aveți sfaturi sau chiar exemple concrete de cum ați abordat partea asta de inginerie integrată în proiectele voastre? Orice idee, oricât de mică, de la cum ați structurat documentarea, cum ați ales instrumentele, sau chiar cum ați discutat cu coordonatorul, ar fi super binevenită.
Mulțumesc anticipat!
Salut Grigorescu. T,
Înțeleg perfect frustrarea ta. Sigur că nu ești singurul care se simte depășit de etapa asta. Ba chiar aș zice că e "faza clasică" a ingineriei integrate. Găsirea acelei "intersecții magice", cum zici tu, e exact esența provocării, și nu vine de obicei din prima, sau cu "copy-paste" din alte proiecte.
La mine, de exemplu, a fost mult joc de glezne între partea teoretică și ce era fizic posibil. Aveam niște idei destul de ambițioase pe partea de optimizare, bazate pe modele complexe (ăla era farmecul meu la momentul respectiv), dar când am început să mă gândesc la cum să și implementez efectiv, să fac simulări care să fie și relevante din punct de vedere practic, am realizat că trebuie să fac compromisuri. Asta nu a însemnat să renunț la complexitate, ci să o adaptez. Am insistat pe o anumită metodă de simplificare a modelului, una care să păstreze esența, dar să fie calculabilă în timp util și cu resursele pe care le aveam.
Un sfat esențial: vorbește mult cu coordonatorul tău, dar fii pregătit cu exemple. Nu te duce la el doar cu "nu știu cum să fac". Arată-i ce ai încercat, ce ți se pare că nu merge și propune-i soluții alternative. Chiar dacă soluțiile tale nu sunt perfecte, arată o implicare și o dorință de a găsi calea. Eu am avut noroc că al meu a înțeles asta și a fost deschis la experimentare.
În legătură cu documentarea, am încercat să păstrez o structură pe module, unde fiecare modul să explice clar contribuția unei discipline și cum se leagă de celelalte. Asta m-a ajutat și pe mine să nu mă pierd. Adică, dacă mă pierdeam într-o discuție tehnică prea detaliată dintr-un domeniu, puteam să mă întorc la structura generală și să văd unde se încadrează.
Nu te lăsa descurajat. E normal să simți că e greu. Partea faină e că, odată ce reușești să faci conexiunile alea, simți o satisfacție imensă.
Succes! O să fie bine.