Subiect: Interculturala la licență: cine se luptă?
Salut!
A mai pățit cineva să aibă dificultăți cu delimitarea clară a conceptelor în cercetarea interculturală? Mă refer, mai ales, la distincția dintre competență interculturală, sensibilitate culturală și adaptabilitate. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă toate se suprapun într-un mod enervant.
Tocmai am terminat capitolul de metodologie și mă gândesc serios să-l arăt coordonatorului mai devreme, să nu mai pierd timp pe un drum greșit. Am ales un studiu calitativ, interviuri semi-structurate, dar mă tem că o să-mi iasă un amestec de clișee despre "deschiderea spre alte culturi" și chestii de genul.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile. Am citit o grămadă, dar parcă cu cât citesc mai mult, cu atât sunt mai confuz. Poate cineva a trecut prin asta și are un sfat? Sau măcar o resursă bună de care nu știu?
Și, ca să nu mai zic de găsirea unor studii relevante din afara spațiului anglo-saxon... e o adevărată provocare. Măcar că am găsit ceva interesant despre percepția românilor asupra germanilor, dar nu știu dacă e suficient pentru a susține argumentația.
Oricum, spor la toți cu licențele!
Salut Grigore,
Te înțeleg perfect! Mă lupt și eu cu chestia asta de câteva săptămâni. E un câmp de bătaie conceptuală, sincer. Competența, sensibilitatea, adaptabilitatea... toate sună a "bine", dar e greu să le separi în termeni operaționali, mai ales când vrei să le măsori prin interviuri.
Eu am ajuns să le văd cam așa (și subliniez, e o interpretare personală, bazată pe ce am citit și pe discuțiile cu coordonatorul):
* Sensibilitatea culturală e mai mult o conștientizare a diferențelor culturale și a impactului lor. E punctul de plecare, recunoașterea că există alte perspective.
* Adaptabilitatea e capacitatea de a schimba comportamentul și atitudinile în funcție de contextul cultural. E mai activă decât sensibilitatea, dar nu implică neapărat o înțelegere profundă a culturii respective.
* Competența interculturală e cel mai complex nivel. Include și sensibilitate, și adaptabilitate, dar adaugă și o înțelegere aprofundată a valorilor, credințelor și normelor culturale, plus capacitatea de a comunica și interacționa eficient cu persoane din alte culturi.
Dar, repet, e o zonă gri și depinde mult de cum definești tu fiecare concept în cercetarea ta.
Legat de metodologie, e o idee bună să-l arăți coordonatorului. Eu am făcut asta și mi-a salvat săptămâni de muncă inutilă. Poate te ajută să clarifici ce vrei să măsori exact și cum.
Și ai dreptate cu studiile din afara spațiului anglo-saxon! E o problemă. Eu am încercat să caut prin baze de date germane și franceze (JSTOR are și materiale în alte limbi), dar e mult mai greu. Studiul tău despre români și germani sună interesant, dar ar fi bine să găsești și alte surse care să susțină argumentația. Poate poți să te concentrezi pe un aspect specific al percepției românilor asupra germanilor și să-l aprofundezi?
Mult succes și ție! Și nu te descuraja, e normal să fie greu.