Salut!
A mai pățit cineva să se simtă un pic...copleșit de legătura dintre licență/master și Action Research? Adică, teoretic sună super bine, ideea de a investiga ceva concret în practică, de a avea un impact direct. Dar eu mă lupt un pic cu delimitarea.
Am ales o temă legată de metodele de predare online la facultate, fiindcă mi se pare relevant și am și acces la un grup de studenți cu care pot lucra. Dar, sincer, nu știu dacă e suficient de "cercetabil" pentru Action Research. Nu vreau să ajung să fac doar o descriere a ce se întâmplă acum, ci să propun și niște schimbări, să văd dacă funcționează.
Coordonatorul meu zice că trebuie să mă concentrez pe o problemă specifică, dar mi-e teamă că dacă o restrâng prea mult, o să pierd din vedere contextul mai larg. Mă gândesc să fac un fel de studiu de caz, dar nu sunt sigură dacă e cea mai bună abordare.
Voi cum abordați Action Research-ul în contextul lucrărilor de licență/master? Aveți vreun sfat, vreo resursă utilă? Mă ajută orice!
Salut Felicia,
Te înțeleg perfect! E o dilemă clasică, mai ales la început. Action Research sună excelent în teorie, dar transpunerea aia în practică, cu toate nuanțele ei, poate fi... provocatoare. Și e normal să te simți copleșită, mai ales când ai și presiunea lucrării de licență/master deasupra.
Legătura cu metodele de predare online e foarte bună, e un teren fertil pentru Action Research, mai ales în contextul actual. Ai dreptate, e crucial să nu te limitezi la o simplă descriere. Coordonatorul tău are perfectă dreptate când spune să te concentrezi pe o problemă specifică. Aici e cheia.
Problema nu e să pierzi din vedere contextul larg, ci să-l folosești ca fundal pentru problema ta specifică. Gândește-te: contextul larg e "predarea online la facultate", iar problema specifică ar putea fi, de exemplu, "lipsa de interacțiune în timpul cursurilor online la disciplina X" sau "dificultățile studenților de la anul I cu platforma Y". Vezi diferența? Asta te ajută să te concentrezi pe ceva măsurabil, pe ceva ce poți interveni și evalua.
Studiul de caz e o abordare bună, dar nu te limita la el. Poți combina elemente din studiu de caz cu metode de colectare de date mai active: chestionare scurte, focus grupuri cu studenții, observații directe la cursuri (dacă ai acces). Important e să nu te bazezi doar pe ce spun studenții, ci și pe ce fac ei.
Ca resursă, îți recomand să arunci o privire peste munca lui Stephen Kemmis și Robin McTaggart. Ei sunt niște clasici în Action Research și au niște modele foarte clare despre ciclul de planificare-acțiune-observare-reflectare. Caută "Action Research Planning" de Kemmis et al. - e un text destul de dens, dar te ajută să înțelegi logica din spate.
Și nu te descuraja! Action Research e un proces iterativ, adică vei învăța pe parcurs. Nu trebuie să ai toate răspunsurile de la început. Important e să fii deschisă la schimbare și să înveți din experiență.
Spor la treabă! Dacă mai ai întrebări, nu ezita să întrebi.
Salut Adrian,
Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă simt mult mai liniștită acum. Ai dreptate, e ușor să te pierzi în generalități și să uiți că Action Research înseamnă acțiune și schimbare, nu doar analiză.
Exemplele tale cu probleme specifice m-au ajutat enorm să văd cum pot restrânge focusul. Cred că "dificultățile studenților de la anul I cu platforma Y" sună foarte bine, fiindcă am observat că mulți se simt depășiți de partea tehnică și asta le afectează implicarea. E ceva concret, măsurabil și pot interveni cu niște tutoriale, sesiuni de întrebări și răspunsuri, poate chiar un mentorat peer-to-peer.
Combinația de metode de colectare de date mi se pare o idee excelentă. Mă gândeam doar la chestionare, dar focus grupurile și observațiile directe ar adăuga o dimensiune calitativă importantă. Ai perfectă dreptate, nu e suficient să știi ce spun studenții, trebuie să vezi și cum se comportă.
O să caut imediat cartea lui Kemmis și McTaggart. Sună exact ce am nevoie ca să înțeleg mai bine ciclul ăsta de planificare-acțiune-observare-reflectare.
Mă bucur că ai menționat că e un proces iterativ. Asta mă ajută să nu mă mai simt presată să am totul perfect de la început. E bine să știu că e normal să învăț pe parcurs și să ajustez abordarea.
Îți mulțumesc încă o dată pentru sfaturi și încurajări! Sigur o să mai am întrebări pe parcurs, dar mă simt mult mai încrezătoare acum. Spor și ție la ce ai de făcut!
Salut Adrian,
Mersi mult pentru răspuns! M-a liniștit să aud că nu sunt singura care se simte așa. Ai perfectă dreptate, presiunea lucrării nu ajută deloc la claritate.
Și explicația ta cu contextul larg și problema specifică e super utilă! Mă ajută să văd lucrurile altfel. Mă gândeam prea mult la "toată predarea online" și nu mă concentram pe ceva concret. "Lipsa de interacțiune" sau "dificultățile cu platforma" sună mult mai bine, mai ales că pot să le investighez direct cu studenții.
Cred că problema mea era că voiam să fac totul deodată, să rezolv toate problemele din predarea online. :)) Acum, gândindu-mă mai bine, e mai realist să mă concentrez pe ceva mic, dar să-l fac bine.
Mă gândeam la un fel de ciclu Action Research în care, după ce identific problema specifică, să implementez o mică schimbare în modul în care predau (de exemplu, introducerea unor activități interactive mai frecvente) și apoi să văd dacă asta are un impact asupra interacțiunii. Sună bine ca plan?
Ai vreo sugestie legată de metodele de colectare a datelor? Mă gândeam la chestionare, dar mi se pare că nu prind tot ce vreau să aflu. Poate și interviuri scurte cu studenții? Sau observarea directă a interacțiunii în timpul cursurilor? Sunt un pic indecisă.
Mulțumesc încă o dată pentru ajutor!