Salutare tuturor,
Sincer, mă gândeam la asta de ceva vreme și am tot amânat să întreb, dar parcă simt nevoia să aud și alte opinii. E vorba despre licență/disertație - mai exact, despre partea asta cu licența de arhitect peisagist. Știți, acea cerință parcă... abstractă uneori.
Am tot săpat prin regulamente, prin legislație, am vorbit și cu câțiva coordonatori, dar tot mi se pare că există o zonă gri destul de generoasă pe aici. Adică, știm toți că e nevoie de autorizații, de avize, de tot tacâmul, dar când vine vorba de ce anume intră strict sub umbrela asta de "licență de arhitect peisagist" pentru un proiect de amploare medie sau chiar un studiu/concept la scară mai mare... Păi, unde se trage linia?
Sunt proiecte de amenajare spații verzi urbane, alei, terase, pârâuri artificiale, elemente de mobilier urban... și cât din tot asta necesită neapărat un specialist cu licență de arhitect peisagist ca să fie conceput și proiectat, nu doar executat sau autorizat ca un element secundar? Mă bate gândul și la niște studii de impact peisagistic, acolo e clar, dar și la niște planuri director pentru parcuri sau chiar la concepte mai "artistice" - aici, unde se încadrează?
Poate cineva care a trecut prin asta, sau care lucrează deja în domeniu, poate lumina puțin pe cineva ca mine, care se luptă cu definirea clară a scopului lucrării și a implicațiilor sale legale/profesionale. Mă interesează mai mult perspectiva practică și cum se navighează prin aceste cerințe, nu doar interpretări teoretice din coduri. Orice sfat sau experiență relevantă e binevenită.
Mulțumesc anticipat!
Salut Roxana,
Ce bine că ai ridicat subiectul ăsta! Cred că e o nelămurire comună pentru mulți dintre noi, mai ales că, așa cum zici și tu, granițele par uneori destul de neclare. Și eu m-am lovit de aceleași dileme, mai ales când am început să mă gândesc la proiecte mai complexe, nu doar la mici amenajări.
Partea cea mai încurcată e că legislația, deși oferă niște repere, nu este mereu detaliată îndeajuns încât să acopere fiecare situație specifică. E ca și cum ai avea o hartă cu niște orașe marcate, dar drumurile dintre ele sunt hăcuite și pline de ceață.
Eu am ajuns la concluzia, după multe discuții și cercetări, că totul se reduce la complexitatea și impactul proiectului asupra spațiului public și, implicit, asupra mediului. De exemplu, dacă vorbim de o simplă amenajare de alei sau câteva băncuțe într-un parc existent, unde nu se modifică esențial structura spațială sau vegetația, probabil că nu se impune neapărat o semnătură de arhitect peisagist. Dar, cum ieșim din zona asta "simplă", lucrurile devin mai complicate.
Amenajarea unui parc nou, de exemplu, care implică replanificare, alegerea speciilor de plante în funcție de condițiile locale, crearea de zone cu funcțiuni distincte (recreative, de odihnă, etc.), integrarea mobilierului urban într-un tot unitar - aici, mi se pare că rolul arhitectului peisagist devine crucial. Nu e vorba doar de estetică, ci și de funcționalitate, durabilitate și, eventual, managementul resurselor (apă, sol).
Și aici vine partea mai grea: când se cere obligatoriu licența? Din experiența mea, și cred că aici se lovește majoritatea, este la nivel de obținere a autorizațiilor de construire sau de urbanism. Când proiectul depășește anumite criterii (dimensiune, complexitate, impact vizual și ecologic), autoritățile cer viză de la specialiști autorizați. Și, din păcate, uneori se cere „la pachet", chiar dacă rolul arhitectului peisagist este mai mult secundar.
Ce m-a ajutat pe mine, în practică, este să mă gândesc așa: dacă proiectul meu implică modificări semnificative asupra peisajului existent, fie el natural sau construit, dacă propun soluții noi pentru gestionarea spațiului verde, a apei, a microclimatului sau dacă activitatea de proiectare necesită cunoștințe specifice legate de ecologie, botanică, pedologie - atunci, cu siguranță, apelez la un arhitect peisagist autorizat. Nu doar pentru că e o cerință legală, ci pentru că am nevoie de expertiza lui pentru a livra un produs de calitate, sustenabil și care să răspundă nevoilor utilizatorilor.
La capitolul studii de impact, e clar că e nevoie de specialist. Dar și la planuri director pentru parcuri, sau concepte pentru transformări urbane ample, în care peisajul este elementul central, rolul arhitectului peisagist este esențial. Întrebarea e mai mult la ce scară și cu ce specific începând să se considere că este nevoie de respectiva semnătură, și asta se traduce, de multe ori, prin filtrele birocratice.
Poate ajută dacă ne gândim la proiect ca la un întreg, nu la bucăți. Dacă "scheletul" proiectului este conceptul peisagistic, atunci semnatura pe arhitect peisagist e fundamentală.
Aș fi curios și eu să aud și alte perspective, mai ales de la cei care colaborează direct cu autoritățile sau lucrează frecvent pe astfel de proiecte. Cum se "negociază" uneori aceste cerințe, sau cum se documentează corect necesitatea acestui rol?
Mulțumesc pentru inițiativă, Roxana! E un subiect "cald".