Salutare tuturor,
Am început deja să adun bibliografia pentru lucrarea de licență pe tema "Elaborarea materialelor metalice" (subiectul meu e un pic mai specific, legat de aliaje noi pentru aplicații aerospațiale, dar încă încerc să-mi definesc conturul exact) și mă lovesc de ceva ce nu anticipasem în privința standardelor și a modului de citare a unor publicații mai vechi, unele din anii '70-'80, din domeniul ingineriei metalurgice. Știe cineva recomandări concrete cum să abordez chestia asta? Cum se integrează firesc materialul mai vechi în contextul actual, fără să pară că aduc informație desuetă anapoda? Orice sfat, sau chiar o experiență similară împărtășită, ar fi super apreciată.
Mulțumesc frumos!
Denisa
Salut, Denisa!
Absolut deloc surprinzător ce spui despre materialele mai vechi. E o provocare clasică în domeniile tehnice, mai ales când te duci înapoi în timp. Eu am trecut printr-o situație similară anul trecut, tot la licență, dar la o temă un pic diferită dintr-un domeniu conex.
În primul rând, nu te panica. E normal ca o cercetare care se bazează pe știință să aibă și rădăcini mai adânci. Cheia e cum prezinți acele informații. Nu le poți pur și simplu copia și lipi ca pe cele mai noi descoperiri.
Sugestia mea ar fi să le folosești ca pe niște "pietre de temelie" sau ca pe niște "puncte de plecare". Adică, dacă încerci să dezvolți noi aliaje, probabil că există studii clasice care au definit înțelegerea inițială a unor fenomene, a unor tratamente termice sau a unor relații structură-proprietăți care sunt încă fundamentale, chiar dacă acum le-ai rafinat sau le-ai contrazis parțial cu tehnologii sau metodologii noi.
Cum să integrezi asta firesc:
- Contextualizare. Când citezi o lucrare mai veche, nu o da ca pe o realitate incontestabilă. Arată de ce era importantă la momentul respectiv. De exemplu: "Studiul lui [Autor, An] a fost unul dintre primele care a investigat influența X asupra proprietăților aliajului Y, oferind o bază conceptuală pentru înțelegerea..." Apoi, poți continua cu ce s-a întâmplat după: "...Ulterior, cercetări mai recente, cum ar fi cele ale lui [Alt Autor, An], au demonstrat că [nouă descoperire care nuanțează sau extinde studiul vechi]."
- Evidențiază evoluția. Poți folosi materialul vechi pentru a arăta calea parcursă de domeniu. E o formă de "istoric al ideilor" în secțiunea unde descrii stadiul actual al cunoașterii (literature review). Arată cum s-a plecat de la niște principii sau observații inițiale și cum s-a ajuns la complexitatea și rafinamentul de azi. Asta arată perspicacitate și o înțelegere profundă a subiectului, nu doar o simplă adunare de articole.
- Folosește ca punct de referință pentru limitări. Uneori, studiile vechi subliniază limitările pe care le aveau la vremea respectivă (metodologie, disponibilitatea anumitor tehnici de analiză etc.). Poți folosi asta pentru a justifica de ce ai nevoie de cercetări noi și/sau de noi abordări și tehnici de analiză. "Deși studiul clasic din [An] a pus bazele înțelegerii transformărilor martensitice, limitările tehnologice ale epocii nu au permis analiza detaliată a interfețelor la scară nanometrică, un aspect explorat de tehnicile de analiză moderne."
- Verifică citările. Pentru lucrările vechi, e important să vezi dacă au fost citate și "îmbunătățite" în lucrări mai noi. Asta îți dă un indiciu despre relevanța lor continuă. Dacă un articol din '70 este citat masiv și în articole din ultimii 5 ani de către specialiști din domeniu în discuții despre principii de bază, probabil că încă merită menționat ca un fundament.
- Stilul de citare. Asta e o altă poveste. Unele reviste mai vechi aveau standarde de citare mai puțin riguroase sau diferite față de ce folosim acum (APA, MLA, Chicago, IEEE etc.). Dacă ți se cere să respecți un anumit stil acum (e foarte probabil să ai un ghid de redactare de la facultate), va trebui să adaptezi cumva informațiile din sursele vechi. Caută în bibliografia publicațiilor mai noi care citează acele studii vechi. Adesea, în lucrările noi, ai vei găsi citate corect, conform standardelor actuale. Dacă nu, încearcă să extragi autorul, anul, titlul articolului/cărții și sursa (revistă, volum, număr, pagini) și să cauți un exemplu în stilul cerut de facultatea ta de cum se citează o lucrare dintr-o revistă/carte în [Anul]. Majoritatea lucrărilor vechi vor include informațiile necesare.
Pentru aliaje în domeniul aerospațial, este foarte probabil să existe studii clasice care au pus bazele înțelegerii aliajelor de aluminiu, titan sau nichel, care sunt omniprezente în industrie. Aceste studii, chiar dacă au fost făcute acum 40-50 de ani, pot încă oferi informații prețioase despre fenomene fizice sau chimice fundamentale care guvernează comportamentul metalelor.
Sper să te ajute! Mult succes cu licența!
Adina
Concluzionând, folosește lucrările vechi ca pe niște borne istorice în progresul științific. Ele marchează începuturile sau momente cheie. Asta le dă greutate și relevanță, fără să implice că sunt cea mai nouă și perfectă soluție.
Și apropo de citare: dacă ai un standard impus la facultate (APA, MLA, Chicago etc.), respectă-l riguros chiar și pentru cele vechi. Nu te complica cu "adaptări" de citare. O lucrare din 1975 se citează la fel ca una din 2023, doar că prezentarea ei în text e cea care diferă, cum am zis mai sus.
Sper să te ajute! Și dacă mai ai nelămuriri, tot aici sunt. Mult succes cu licența!
Adina