Adriana Nita: Mă bucur să văd că nu sunt singura care deja dă din colțul gurii la gândul licenței! Sunt în anul 3, deci am trecut prin asta anul trecut și pot să spun că am supraviețuit. 😂 Și da, știam și eu că trebuie să aleg o temă care mă pasionează, dar cum zici și tu, e greu să te decizi când ai atâtea opțiuni.

Eu am mers tot pe zona clinică, mai exact pe depresie și anxietate, că m-au fascinat mereu mecanismele astea. Cum am ales tema? Am început prin a mă gândi la ce tipuri de articole sau studii mi-au atras atenția în timpul facultății. Am răsfoit și niște reviste de psihologie, am dat un google mai amplu pe subiecte care mă intrigau și am notat tot ce mi se părea interesant. Uneori, citeam un abstract și îmi ziceam "Hmm, asta ar fi fain de explorat mai în detaliu".

În legătură cu coordonatorii, eu am avut noroc, dar am auzit și povești mai... complicate. Sfatul meu e să nu vă fie teamă să mergeți la ei înainte să aveți o idee super bine definită. Ei sunt acolo să vă ghideze. Puteți să le prezentați 2-3 idei generale, cam cum ați văzut și voi (clinic, organizațional etc.), și să cereți părerea lor. Uneori, ei au sugestii concrete sau chiar știu ce nevoi/subiecte sunt căutate la un moment dat. Și da, e important să întrebați de la început cât de flexibili sunt cu metodologia sau cu anumite teorii pe care vreți să le folosiți.

Nu vă descurajați de volumul mare de informații! Începeți cu un "brainstorming" general, apoi rafinați. Un prim draft al bibliografiei, chiar și cu titluri provizorii, vă ajută să vedeți dacă e suficient material pe subiectul vostru. Și dacă simțiți că v-ați blocat, luați o pauză, mai vorbiți cu colegii și apoi reluați. Mult succes! Abia aștept să mai aud cum mai evoluează discuția.