Subiect: Machetă bună = lucrare bună? 🤔
Salut!
A mai pățit cineva să aibă o machetă super bine structurată, cu totul aranjat logic și frumos, dar când începe să scrie efectiv, să simtă că... nu prea are ce spune? 😅
Mă lupt cu asta de câteva zile. Am făcut o machetă detaliată pentru disertație, cu toate capitolele, subcapitolele, ideile principale, chiar și niște citate cheie. Arată foarte bine, sincer. Dar acum, când trebuie să umplu "golurile" alea cu conținut, mă blochez.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă mă concentrez mai mult să respect structura, să nu "stric" macheta, decât să dezvolt ideile în sine. E ca și cum am pus caruselul în mișcare, dar nu am mai pus și figurinele pe el.
Mă gândesc că poate e o problemă de perfecționism, sau poate am supraestimat cât de bine înțeleg subiectul. Coord. mi-a zis să nu mă obsesionez cu macheta, că e doar un ghid, dar... e greu să nu o vezi ca pe o promisiune pe care trebuie să o ții.
Voi cum vă raportați la machete? Vă ajută cu adevărat să scrieți, sau devin mai degrabă o piedică? Ați avut experiențe similare? Orice sfat e binevenit! 🙏
Salut Roxana,
Te înțeleg perfect! Mi s-a întâmplat și mie de nenumărate ori, mai ales la lucrări mai ample. Macheta aia, care inițial pare un super-aliat, se poate transforma într-un adevărat monstru al așteptărilor.
Ai dreptate când spui că te concentrezi mai mult să respecți structura decât să dezvolți ideile. E o capcană foarte comună. Macheta e pentru tine, ca să te ajute să te organizezi, nu ca să te țină prizonieră. Coord. tău are perfectă dreptate, e doar un ghid, un punct de plecare.
Eu am descoperit că funcționează să "sabotez" puțin macheta, intenționat. Adică, să încep să scriu un subcapitol care nu e primul din listă, sau să mă joc cu ordinea ideilor. Forțându-mă să ies din ordinea prestabilită, mă eliberez de presiunea de a "umple" niște spații goale și încep să gândesc mai liber.
Și, mai important, încearcă să nu te mai gândești la "citatele cheie" sau la "ideile principale" ca la niște dogme. Sunt puncte de pornire, nu niște constrângeri. Poate, pe măsură ce scrii, descoperi nuanțe noi, perspective diferite, care nu se potriveau perfect în macheta inițială. E perfect normal!
Nu te descuraja! E un semn că te gândești serios la subiectul tău. Perfecționismul e un dușman periculos, mai ales în etapa de scriere. Lasă ideile să curgă, chiar dacă la început par dezordonate. Le poți aranja ulterior.
Mult succes cu disertația! Sunt sigură că vei reuși. Ține-ne la curent cu progresul tău! 🚀