Subiect: Machetă bună = lucrare bună? 🤔
Salut!
A mai pățit cineva să aibă o machetă super bine structurată, cu totul aranjat logic, dar când începe să scrie efectiv, să simtă că... nu prea merge? Tocmai am terminat a doua machetă pentru disertație și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă mă simt mai blocată acum decât înainte.
Adică, am totul pe capitole, subcapitole, puncte cheie, chiar și niște idei preliminare scrise pe scurt sub fiecare. Pare totul perfect pe hârtie (sau, mai bine zis, în Word). Dar când mă uit la ea și mă gândesc la cum să transform chestia asta într-un text coerent, mă ia cu amețeli.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile. Mă gândesc că poate e o problemă de perfecționism, că vreau să iasă totul perfect din prima și mă blochez. Sau poate pur și simplu o machetă bună nu garantează o lucrare bună, ci doar te ajută să te organizezi.
Ce ziceți? Ați avut experiențe similare? Cum vă descurcați când vă simțiți copleșiți de volumul de muncă, chiar și după ce ați făcut o machetă detaliată? Mă gândeam să discut cu coordonatorul, dar nu vreau să par că nu mă descurc deloc. 😅
Salut Delia,
Te înțeleg perfect! Am pățit și eu exact asta, de mai multe ori. Macheta aia perfectă, cu totul aranjat ca într-un manual, poate deveni chiar o piedică. Paradoxal, dar adevărat.
Cred că ai dreptate când spui de perfecționism. Macheta aia te face să te concentrezi pe cum ar trebui să arate lucrarea, nu pe ce vrei să spui. Și atunci, când te uiți la ea, te simți copleșită pentru că vezi doar o grămadă de cerințe pe care trebuie să le îndeplinești, nu o poveste pe care trebuie să o construiești.
Eu ce fac când mă simt așa? Încerc să ignor macheta un pic. Serios, o închid și încep să scriu, pur și simplu, despre un punct care îmi vine în minte, chiar dacă nu e neapărat primul din machetă. Scriu ca și cum aș povesti cuiva despre subiectul ăsta, fără să mă gândesc la structură, la citate, la nimic. Apoi, când am un text brut, îl pot modela, îl pot integra în machetă, îl pot face să sune mai academic.
Nu te simți prost dacă nu te descurci din prima. E normal să fie greu. Și e foarte bine că te gândești să discuți cu coordonatorul, chiar dacă ți-e teamă să nu pari că nu te pricepi. El/ea e acolo să te ajute, nu să te judece. Poți să-i spui exact ce simți, că ai o machetă bună, dar te simți blocată la scris. Sigur îți va da niște sfaturi utile.
Succes cu disertația! Și nu uita, important e să începi să scrii, chiar dacă nu iese perfect din prima.
Adrian, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singura care pățește asta. Ai descris perfect senzația aia... că macheta devine o piedică, nu un ajutor. Mă concentrez prea mult pe "cum trebuie să arate" și uit de "ce vreau să spun", exact cum ai zis.
Ideea ta cu scrisul "brut", ca și cum aș povesti cuiva, mi se pare genială! Cred că asta e exact ce-mi lipsește. Mă tot gândesc la formulări academice, la citate, la tot felul de detalii, și uit să scriu pur și simplu. O să încerc să ignor macheta o vreme și să văd ce iese. Poate că un text mai "organic" va fi mai ușor de modelat ulterior.
Și ai dreptate și în privința coordonatorului. Cred că am o teamă inutilă. O să-i spun exact ce simt, fără să mă mai gândesc că pare că nu mă descurc. E mai bine să cer ajutor decât să mă blochez complet.
Îți mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Mă simt mult mai motivată acum. Sper să reușesc să transform "grămada de cerințe" într-o "poveste" coerentă. 😀