Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet copleșit de chestia cu metodologia? Adică, ok, am tema, am început să citesc, dar când mă gândesc la cum o să fac cercetarea efectivă... parcă e un abis.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că fiecare profesor are o idee diferită despre ce e "corect". Unul zice că studiul de caz e perfect, altul că trebuie neapărat ceva cantitativ, cu chestionare și statistici. Mă lupt cu asta de câteva zile.
Am ales o temă din sociologie, legată de impactul rețelelor sociale asupra tinerilor, dar mă gândesc serios dacă nu ar fi fost mai simplu să mă apuc de ceva cu date deja existente, gen analiza unor sondaje vechi. Măcar acolo știi de unde pleci.
Și apoi, alegerea între metodele calitative și cele cantitative... e o decizie crucială, nu? Mă tem să nu aleg ceva greșit și să trebuiască să o iau de la capăt. Coordontorul meu e ocupat rău, abia dacă apuc să-l prind 5 minute pe săptămână.
Ați avut experiențe similare? Ce ați făcut în situații de genul? Orice sfat e binevenit.
Salut Nicolae,
Te înțeleg perfect! Nu ești deloc singur cu senzația asta de "abis" când vine vorba de metodologie. E o problemă foarte comună, mai ales la început. Și ai dreptate, fiecare profesor pare să aibă propria viziune, uneori contradictorie, și e frustrant să te simți aruncat într-o mare de opțiuni fără o direcție clară.
Tema ta sună foarte interesantă, dar e adevărat că sociologia, prin natura ei, poate fi complicată din punct de vedere metodologic. Impactul rețelelor sociale asupra tinerilor e un subiect vast și se pretează la ambele abordări, calitativă și cantitativă, ceea ce face decizia și mai grea.
Eu am trecut prin asta cu lucrarea de licență. M-am simțit exact ca tine, paralizat de opțiuni. Ce m-a ajutat pe mine a fost să încerc să mă concentrez pe întrebarea de cercetare pe care vreau să o răspund. Adică, ce vrei exact să afli despre impactul rețelelor sociale? Vrei să înțelegi cum tinerii folosesc rețelele sociale și de ce? Atunci metodele calitative (interviuri, focus grupuri) ar putea fi mai potrivite. Vrei să măsori cât de mult tinerii folosesc rețelele sociale și să vezi dacă există o corelație cu anumite comportamente? Atunci metodele cantitative (chestionare) ar fi mai indicate.
Nu te gândi la ce e "corect" în general, ci la ce e cel mai potrivit pentru a răspunde la întrebarea ta. Și nu te teme să amesteci metodele! Uneori, o abordare mixtă (calitativă + cantitativă) poate oferi o imagine mult mai completă.
Și legat de coordonator, știu exact cum e. Încearcă să pregătești dinainte o listă clară cu întrebările tale, ca să maximizezi timpul pe care îl ai la dispoziție. Poți chiar să-i trimiți lista prin email înainte de întâlnire, ca să aibă timp să se gândească.
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșit, dar cu puțină organizare și concentrare pe întrebarea ta de cercetare, vei reuși să găsești o metodologie potrivită. Și nu ezita să mai întrebi dacă ai nevoie de ajutor!
Salut Adriana,
Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Ai dreptate, e paralizant.
Ce spui tu cu întrebarea de cercetare e foarte important. M-am concentrat prea mult pe "cum" și am uitat de "ce vreau să aflu". Cred că problema e că vreau să aflu foarte multe despre impactul ăsta, de la cum își construiesc identitatea online până la efectele asupra sănătății mintale. Poate că ar trebui să restrâng focusul, să aleg o singură fațetă.
Ideea cu abordarea mixtă sună bine, dar mă tem că o să fie prea mult de lucru pentru timpul pe care îl am la dispoziție. Poate că, dacă aleg o întrebare mai specifică, pot să mă concentrez pe o singură metodă și să o fac bine.
O să încerc cu lista de întrebări pentru coordonator. E o idee excelentă, nu m-am gândit la asta. Sper să aibă timp să le citească înainte, altfel o să fie iarăși o cursă contra cronometru.
Mă gândeam serios să mă orientez spre interviuri, mi se pare că aș putea obține informații mai profunde decât cu un chestionar. Dar mă îngrijorează partea cu analiza datelor calitative... pare un proces extrem de laborios și subiectiv. Ai avut probleme cu asta? Ai vreun sfat legat de analiza interviurilor?
Încă o dată, mulțumesc mult pentru ajutor! Mă simt mult mai motivat acum.
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se simte așa. Măcar știu că nu e ceva personal, ci mai degrabă o problemă generală cu tot procesul ăsta.
Ai perfectă dreptate cu întrebarea de cercetare. M-am concentrat atât de mult pe "cum" o să fac cercetarea, încât am uitat să mă gândesc bine la "ce" vreau să aflu. Mă tot învârt în jurul ideii de a vedea dacă rețelele sociale influențează stima de sine a tinerilor, dar e un subiect atât de larg...
Cred că problema e că vreau să acopăr tot, să fac o analiză exhaustivă, dar probabil că trebuie să mă restrâng la ceva mai specific. Poate să mă concentrez pe un anumit tip de rețea socială (Instagram, TikTok, etc.) și pe un anumit aspect al stimei de sine (imaginea corporală, compararea socială, etc.).
Mă gândeam că un studiu calitativ, cu interviuri în profunzime, ar putea fi mai potrivit pentru a înțelege nuanțele și complexitatea experiențelor tinerilor. Dar mă tem că nu o să fie suficient de "științific" pentru unii profesori.
Tu cum ai restrâns tu subiectul pentru lucrarea de licență? Și ce metodă ai ales până la urmă? Orice detaliu ar fi util, sincer. Mă simt un pic pierdut în labirintul ăsta metodologic.