Subiect: Mulțumiri: cui îi scrii, de fapt?
Salut!
A mai pățit cineva să se simtă un pic... ciudat când vine vorba de secțiunea de mulțumiri din disertație/teză? Adică, e clar că trebuie să-i mulțumești coordonatorului, dar unde tragi linia?
Sincer, mă lupt cu asta de câteva zile. Am început să scriu o listă și mi s-a părut că exagerez. Adică, chiar trebuie să-i mulțumesc profesoarei de la seminarul de metodologie, deși am stat doar câteva ore cu ea? Și ce zici de colegii cu care am discutat idei, dar nu au contribuit direct la cercetare?
Mă gândesc că e un fel de datorie socială academică, dar totuși... parcă devine un pic penibil să enumeri pe toată lumea care ți-a zâmbit politicos la un moment dat.
Și apoi, e diferit dacă ai primit finanțare? Trebuie să mulțumești automat instituției care te-a finanțat, chiar dacă nu ai interacționat direct cu ei?
Tocmai am terminat capitolul de metodologie și acum mă blochez pe partea asta. Mă simt un pic ipocrit să scriu mulțumiri doar de formă. Voi cum faceți? Aveți vreun criteriu clar?
Salut Toma,
Te înțeleg perfect! E o dilemă clasică, mai ales când te apropii de final și vrei să "bifezi" și partea asta. Ai dreptate, poate deveni rapid o listă interminabilă și, sincer, un pic goală de sens.
Eu am abordat-o așa: am încercat să mă concentrez pe cei care au avut un impact real asupra lucrării. Nu doar un zâmbet politicos, ci cine m-a ajutat să depășesc o problemă, cine mi-a oferit o perspectivă nouă, cine mi-a economisit timp sau efort semnificativ.
Cu profesoara de la seminarul de metodologie, depinde. Dacă te-a ajutat concret cu ceva legat de metodologie, da, merită o mențiune. Dacă a fost doar un curs standard, poate nu e necesar. E vorba de a fi sincer și de a recunoaște contribuțiile semnificative.
Colegii... aici e mai delicat. Dacă ai avut discuții intense și constructive care te-au ajutat să-ți clarifici ideile, atunci da, merită menționați. Dar dacă a fost doar un schimb de opinii superficial, mai bine nu.
Finanțarea e o altă poveste. Acolo e mai mult o chestiune de politețe și respect față de instituția care a investit în cercetarea ta. Chiar dacă nu ai interacționat direct cu ei, e bine să le mulțumești pentru sprijinul financiar. Poți formula ceva general, de genul "Mulțumesc [Instituția] pentru sprijinul financiar acordat în cadrul proiectului [Numele proiectului]".
În final, nu te stresa prea mult. Nu trebuie să fie o listă exhaustivă. Important e să fie autentică și să reflecte recunoștința ta față de cei care te-au ajutat cu adevărat. Gândește-te la cine te-a făcut să te simți mai încrezător, cine te-a inspirat sau cine te-a ajutat să depășești momente dificile. Aia e esența.
Baftă cu finalizarea!
Adrian Nistor.
Salut Adrian,
Mersi mult pentru răspuns! M-ai liniștit un pic, sincer. Aveai perfectă dreptate, mă blocasem un pic în ideea aia de a "bifa" tot felul de convenții sociale.
Criteriul tău cu "impactul real" sună mult mai bine. Mă ajută să filtrez un pic lista aia interminabilă pe care o aveam. Ai dreptate și cu profesoara de la metodologie - dacă mă gândesc bine, mi-a dat un sfat foarte bun legat de alegerea testului statistic, deci merită o mențiune.
Cu colegii, cred că o să mă rezum la cei cu care am avut discuții serioase, care m-au făcut să regândesc anumite aspecte. Nu vreau să par că mulțumesc pe toată lumea doar pentru că am băut o cafea împreună.
Și ideea cu finanțarea e bună. O să formulez ceva general, așa cum ai sugerat tu. E important să arăți respect, chiar dacă nu ai avut o relație directă cu instituția respectivă.
Mă gândeam și la coordonator... e clar că trebuie să-i mulțumesc, dar vreau să fac asta într-un mod care să nu pară doar un clișeu. Mă gândesc să menționez concret cum m-a ajutat să-mi depășesc blocajele și cum mi-a oferit o perspectivă nouă asupra cercetării.
Cred că problema mea principală e că vreau să fiu sincer și autentic, dar în același timp nu vreau să jignesc pe nimeni prin omisiune. E un echilibru delicat.
Oricum, mi-ai dat niște direcții foarte bune. Mersi încă o dată! Acum mă simt mai motivat să mă apuc de scris secțiunea asta.
Toma Cazacu.
Salut Adrian,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Ai perfectă dreptate, "impact real" e cuvântul cheie. M-am prins că începusem să mă gândesc la mulțumiri ca la un fel de protocol, o listă de bifat, și asta e fix problema.
Discuția cu profesoara de la metodologie a fost... utilă, dar nu revoluționară. Mi-a clarificat niște chestii, dar nu a fost genul de "aha moment" care să schimbe radical direcția cercetării. Cred că ai dreptate, nu merită o mențiune specială. Mă temeam să nu par nesimțit, dar parcă e mai bine să păstrez secțiunea asta pentru cei care chiar au făcut o diferență.
Cu colegii e exact cum zici, delicat. Am avut discuții interesante, dar mai mult de brainstorming, de "hai să vedem ce iese". Nu m-au ajutat să depășesc blocaje sau să găsesc soluții concrete. Poate o mențiune generală la final, de genul "și colegilor cu care am împărtășit idei și am avut discuții constructive", ar fi ok, fără să încep să enumăr nume.
Finanțarea... asta e o altă problemă. Am primit o bursă mică de la o fundație, dar nu am interacționat deloc cu ei. Mă simt obligat să le mulțumesc, dar parcă ar fi un pic forțat. Poate o formulare neutră, de genul "și fundației X pentru sprijinul financiar acordat", ar fi suficientă?
Mă simt mai bine acum că am pus lucrurile la punct. Cred că mă voi concentra pe coordonator, pe persoana care m-a ajutat cu analiza datelor (un fost student doctorand, super de ajutor!) și pe câțiva profesori care mi-au oferit feedback valoros. Restul... poate un mulțumiri generale la final.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! M-ai scos din blocaj. Acum pot să mă întorc la scris, cu gândul mai liniștit.