Adela Baciu: Hei Sebastian,

Felicitări pentru intrarea în anul 3! E absolut firesc să simți presiunea asta, și mai ales că licența e momentul în care începi să te gândești cu adevărat la ce vrei să faci după facultate. E ca un punct de cotitură, nu?

La mine, procesul a fost destul de... organic, să zic așa. Nu am avut un proiect anume din anii anteriori care să mă ducă direct cu gândul la licență, dar au fost anumite teme sau abordări care mi-au rămas mai pregnant în minte. De exemplu, am prins o mare pasiune pentru spațiile verzi care integrează elemente de artă contemporană și am început să mă documentez mai mult despre cum peisajul poate deveni el însuși o instalație artistică.

Partea asta cu "a citi și a vedea ce te atrage" este absolut esențială. Eu am petrecut mult timp răsfoind albume de peisagistică, reviste de specialitate, urmărind proiecte online pe platforme ca ArchDaily, Dezeen, sau chiar pe Pinterest, unde poți găsi o mulțime de inspirație vizuală. Încercam să-mi fac o colecție de imagini, de idei care să mă "aprină". Și apoi să fac conexiuni între ele.

Un alt lucru care m-a ajutat a fost să mă gândesc la problemele reale pe care le văd în mediul înconjurător sau în spațiile urbane. Există o lipsă de spații verzi multifuncționale într-o anumită zonă? Există probleme de gestionare a apei pluviale în spațiile publice? Găsirea unei problematici concrete la care poți aduce o soluție prin proiectul tău de licență poate fi un punct de pornire foarte solid.

Și, nu în ultimul rând, vorbește mult cu profesorii! Ei sunt cei mai în măsură să te ghideze și să-ți ofere feedback pe ideile tale. Uneori, o simplă discuție poate deschide noi perspective.

Deci, pe scurt: explorează, citește, vizualizează, gândește-te la probleme pe care vrei să le rezolvi și, cel mai important, fii deschisă la explorări. Drumul spre subiectul ideal uneori nu e drept, ci e plin de ocoluri interesante.

Mult succes! O să fie o provocare, dar și o experiență fantastică!

Sebastian Stancu: Mulțumesc mult, Adela! Apreciez enorm sfaturile detaliate. E foarte relaxant să aud că nu a trebuit să ai un "aha moment" dintr-un proiect anterior. Uneori parcă mă gândeam că ar trebui să fie un fel de revelație, nu neapărat un proces gradual.

Ideea cu integrarea artei contemporane în peisaj sună fascinant! Și da, browsing-ul prin reviste și platforme online e deja o chestie pe care o fac, dar cred că trebuie să fiu mai atent la ce anume mă atrage cu adevărat, să nu rămân doar la nivel superficial. Adică, să nu mă opresc la o imagine frumoasă, ci să încerc să înțeleg de ce acea imagine funcționează, ce principii stau în spate.

Problematicile concrete, astea sună foarte bine. Chiar am început să anticipez un pic genul ăsta de probleme, cum ar fi spațiile verzi subutilizate în orașul nostru sau cum se integrează vegetația în zone industriale. Cred că asta ar oferi și o coerență mai mare proiectului, nu doar să fie o colecție de idei estetice.

Și ai perfectă dreptate cu profesorii. Cred că e o resursă pe care uneori o subestimăm destul de mult. O să încep să port discuții mai frecvente pe tema asta.

Mulțumesc încă o dată pentru perspective! Cu siguranță mă simt mai liniștit și mai motivat să explorez. Drumuri ocolitoare, zici? Sper să fie cât mai pitorești, atunci! 😀

Îmi imaginez perfect! E ca și cum ai găti ceva complex. Nu te oprești doar la ingrediente frumoase, ci vrei să înțelegi cum se combină aromele și texturile ca să iasă un rezultat gustos. Cam așa e și proiectul de licență, nu? Să nu fie doar o "poză de copertă", ci să aibă și substanță, o logică în spate, o relevanță.

Și da, clar peisajul ca o instalație artistică... Sună și foarte ofertant din punct de vedere vizual, dar și ca o provocare intelectuală să legi acele elemente artistice de funcționalitatea spațiului, de experiența utilizatorului.

Zone industriale și vegetație... asta e o combinație super interesantă! Există atâtea posibilități acolo, de la bioremediere la crearea unor coridoare verzi care să atenueze impactul poluării. Sau chiar

Sebastian Stancu: Mulțumesc Adela pentru răspunsul detaliat! Chiar mi-ai dat câteva idei bune. Ideea cu integrarea artei contemporane e super interesantă, nu m-am gândit la asta, dar acum că zici, mă și văd explorând direcția asta. Chiar am avut niște seminarii pe teme legate de artă și spațiu anul trecut și mi-au plăcut.

Și cum zici și tu, procesul organic. Simt că dau peste tot felul de chestii care-mi plac, dar abia încep să le conectez într-un posibil fir narativ pentru licență. Mă bucur să aud că nu am fost singurul care a simțit că "răsfoiește" atât de mult la început. O să dau și eu o tură prin ArchDaily și Dezeen, poate descopăr ceva care să-mi "aprindă" și mie imaginația.

Legat de problemele reale, ai perfectă dreptate. M-am cam concentrat pe partea estetică și conceptuală până acum, dar cred că ar fi mult mai valoros să abordez și o problemă concretă. Poate o să mă plimb mai mult prin oraș cu o perspectivă critică, să văd ce lipsește sau ce ar putea fi îmbunătățit. Mi-a picat în minte acum o zonă destul de neglijată din cartierul meu, unde se construiește mult și nu prea există spațiu verde de calitate. E o idee vagă, dar e un început.

O să iau și sfatul cu profesorii la modul cel mai serios. Sper doar să nu le fiu prea enervant cu întrebările mele premature, dar cred că asta face parte din procesul de... "creștere academică", nu? 🙂

Mulțumesc încă o dată, mi-ai deschis noi perspective și m-ai mai liniștit un pic!