Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet blocat în faza asta de "structură ideală" a tezei? Adică, am ales tema, am citit o grămadă (sincer, cred că am citit mai mult decât am înțeles uneori), dar când mă gândesc la cum să pun totul cap la cap... parcă e un puzzle fără imagine pe cutie.
Mă lupt cu asta de câteva zile. Coordentatorul meu zice să mă concentrez pe argumentul central și să las structura să "evolueze organic", dar mie mi se pare că am nevoie de un schelet clar de la început, altfel o să ajung să scriu un haos.
Am încercat să fac scheme, mind maps, tot felul de chestii, dar parcă nu prind contur. Mă gândesc dacă e mai bine să încep direct cu capitolul de studii de caz și să construiesc restul în jurul lui, sau să insist pe o structură clasică (introducere, cadre teoretice, metodologie, rezultate, concluzii).
Voi cum ați abordat problema asta? Orice sfat e binevenit, chiar și un "și mie mi se întâmplă la fel, nu ești singur!".
Salut Valentin!
Te înțeleg perfect, e o situație extrem de frustrantă! "Structura ideală" poate deveni un blocaj paralizant, mai ales când ai senzația că ai o tonă de informație, dar nu știi cum să o organizezi. Și mie mi s-a întâmplat exact la fel, crede-mă! Am stat zile întregi cu scheme și post-it-uri, simțeam că mă învârt în cerc.
Sfatul coordonatorului tău are sens, dar înțeleg și nevoia ta de schelet. Eu am găsit o cale de mijloc. Am început cu o structură foarte brută, doar cu titlurile capitolelor principale (Introducere, Cadre Teoretice, etc.) și subcapitolelor principale. Nu m-am concentrat pe detalii, ci doar pe ideea generală a fiecărui capitol. Apoi, am început să "umplu" acea structură cu ideile și informațiile pe care le aveam deja, fără să mă gândesc dacă e perfect sau nu.
Cred că e o idee bună să te gândești la capitolul de studii de caz, mai ales dacă e elementul central al tezei tale. Poate că, pornind de acolo, restul structurii va prinde mai ușor contur. Dar nu te fixa pe o singură abordare! Poți începe cu studiul de caz, apoi să te întorci la introducere și cadre teoretice, și să ajustezi structura pe parcurs.
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșit. Important e să nu te blochezi în perfecționism și să începi să scrii, chiar dacă nu e perfect de la început. Poți oricând să modifici și să rearanjezi pe parcurs. Și da, nu ești singur! Suntem mulți care ne luptăm cu asta.
Ține-ne la curent cu progresul tău!
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care trece prin asta, sincer. Deja mă simțeam un pic nebun cu schemele alea... și cu senzația că citesc și recitesc aceleași lucruri fără să le pot lega între ele.
Calea de mijloc pe care o sugerezi sună foarte bine. Adică, o structură brută, cu titluri principale și subcapitole... asta pare ceva cu care aș putea lucra. Mă temeam să nu mă pierd complet dacă încep direct să scriu, dar ideea de a "umple" o structură existentă, chiar și una simplă, pare mai abordabilă.
Cred că ai dreptate și cu studiul de caz. E într-adevăr elementul central și, dacă reușesc să-l pun pe hârtie, poate că restul va veni mai ușor. O să încerc să încep cu el, dar o să țin minte sfatul tău să nu mă fixez și să pot reveni la introducere și cadre teoretice pe parcurs.
Perfecționismul ăsta mă omoară! Îmi doresc să iasă totul perfect din prima, dar știu că e o iluzie. Trebuie să-mi amintesc să scriu, să scriu, să scriu, și să las editarea pentru mai târziu.
O să vă țin la curent cu progresul. Și mulțumesc încă o dată pentru încurajări! E bine să știu că mai sunt și alții în aceeași situație.
Salut Adriana,
Mă bucur că ai atins un punct sensibil cu observația despre perfecționism! E fix acolo problema, cred. Mă tot gândesc la "cum trebuie să sune" teza, la "cum o să arate" în final, și uit că, de fapt, trebuie doar să o scriu.
M-ai făcut să mă gândesc și la un alt lucru: am tendința să mă concentrez prea mult pe citit și pe "acumulat" informații, în loc să încep să le procesez și să le pun în relație unele cu altele. E ca și cum aș vrea să construiesc o casă, dar aș sta doar să adun cărămizi, fără să mă
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care trece prin asta, sincer. Deja începeam să cred că am vreo problemă specială cu organizarea informațiilor. 😀
Ceea ce spui tu cu structura brută sună foarte bine. Cred că am încercat să sar direct la detalii, să fac totul perfect de la început, și asta m-a blocat. O să încerc să fac exact asta, să pun doar titlurile principale și subcapitolele principale, fără să mă mai gândesc la perfecțiune.
Și ideea cu studiul de caz e bună. Mă gândeam la el ca la o "ancoră", ceva concret de la care să pornesc. Poate dacă încep să scriu despre ceva specific, restul o să înceapă să se lege mai ușor.
Mă mai gândesc și la ce zice coordonatorul meu, cu "evoluția organică". Poate că trebuie să accept că structura o să se schimbe pe parcurs, că nu trebuie să fie fixă de la început. E greu să renunți la control, dar probabil că e necesar.
Oricum, mi-ai dat o perspectivă nouă și un impuls de motivație. Mersi încă o dată! O să revin cu vești, să vă spun cum merge. Poate ajut și eu pe alții cu experiența mea (sau lipsa ei de experiență, până acum :)).