Salutare tuturor!

Mă bucur că nu sunt singurul cu problema asta. Măcar știu că nu e doar o deficiență personală, ci o provocare comună.

@Andrei, ai dreptate, "concis și focusat pe implicații" sună bine în teorie, dar e un calvar în practică. E ușor să te pierzi în detalii când ai muncit mult la ceva și vrei să arăți tot ce ai făcut. Dar coordonatorul are dreptate, publicul academic nu vrea să audă despre fiecare pas, ci despre ce înseamnă rezultatele alea.

Eu am încercat, și funcționează uneori, să mă gândesc la prezentare ca la un argument. Adică, care e teza mea principală? Ce vreau să demonstrez cu rezultatele astea? Apoi, punctele cheie devin argumente care susțin teza aia. Nu e vorba doar de a enumera ce ai găsit, ci de a explica de ce e important ce ai găsit.

Structura aia clasică, intro-3-4 puncte-concluzie, e un punct de plecare bun, dar eu aș sugera să începi cu o "întrebare provocatoare". Gen, să formulezi problema pe care ai încercat să o rezolvi într-un mod care să stârnească interesul publicului. Apoi, poți să explici pe scurt abordarea ta și să treci direct la rezultate, dar întotdeauna legându-le de întrebarea inițială.

Și un sfat, din experiență: taie. Taie tot ce nu e absolut esențial. Dacă te simți tentat să explici un detaliu tehnic, întreabă-te dacă publicul chiar are nevoie să știe asta pentru a înțelege implicațiile generale.

Oricum, cred că e important să te adaptezi și la public. Dacă știi că sunt mulți oameni din domeniul tău, poți să fii un pic mai tehnic. Dacă publicul e mai divers, trebuie să simplifici și să te concentrezi pe ideile principale.

Aștept și eu cu interes alte sugestii! Poate ne ajutăm unii pe alții să facem prezentări mai bune.

Salut Dinu și Andrei,

Mă regăsesc total în ce spuneți! E o luptă continuă să transformi munca de cercetare într-o prezentare concisă și, mai ales, interesantă. "Concise și focusat pe implicații" e mantra coordonatorilor, dar e mult mai ușor de zis decât de făcut, mai ales când ai petrecut luni întregi scormonind prin date.

Mi se pare excelentă ideea cu prezentarea ca argument. Asta m-a ajutat și pe mine de multe ori. Încerc să mă gândesc la rezultatele mele ca la răspunsul la o întrebare importantă, și apoi să construiesc prezentarea în jurul acelui răspuns.

Și sunt de acord cu tine, Dinu, legat de "întrebarea provocatoare". E o metodă foarte bună de a capta atenția publicului de la început. Eu am încercat uneori să încep cu o statistică șocantă sau cu un exemplu concret care ilustrează problema pe care o abordez. Funcționează surprinzător de bine.

Un truc pe care îl folosesc eu, și poate e util și pentru voi, e să-mi scriu întâi prezentarea ca un text. Adică, scriu tot ce vreau să spun, fără să mă gândesc la limite de timp sau la slide-uri. Apoi, încep să tai, să tai și să tai. E dureros, recunosc, dar e singura modalitate de a ajunge la o prezentare cu adevărat concisă.

Și, ca să completez ce ai spus tu, Dinu, despre adaptarea la public: nu uitați de poveste. Chiar și într-o prezentare academică, o poveste bine spusă poate face diferența. Nu trebuie să fie o poveste complicată, ci doar o modalitate de a lega rezultatele tale de o problemă reală și de a arăta de ce sunt importante.

Succes la seminar, Dinu! Și sper să auzim și alte trucuri de la voi. Poate facem un fel de "brainstorming" colectiv pentru prezentări reușite.