Salut!
A mai pățit cineva să aibă o relație toxică cu pagina albă? Serios acum, am ajuns într-un punct cu disertația în care pur și simplu nu pot să încep. Nu e vorba de lipsa ideilor, ci de... blocaj total. Am ales tema acum vreo două luni, am și o schiță destul de detaliată, dar când mă așez să scriu, mă uit fix în ecran și... nimic.
Mă lupt cu asta de câteva zile și deja încep să mă panichez. Deadline-ul se apropie (februarie, sună ca o eternitate, dar știți cum e), iar coordonatorul meu, deși e super de treabă, nu cred că o să fie prea impresionat de explicații despre "blocaj creativ".
Am încercat tehnica Pomodoro, am făcut liste cu sarcini mici, am ascultat muzică instrumentală... nimic nu pare să funcționeze. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă cu cât mă forțez mai mult, cu atât e mai rău.
Voi cum vă motivați să scrieți când sunteți în situația asta? Aveți vreun truc, vreo rutină care vă ajută să depășiți amânările? Sau e doar o chestiune de a te obliga până la urmă, chiar dacă scrii prost la început?
Și, ca să nu mai zic de bibliografie... o adevărată aventură să găsești surse relevante și să le citești pe toate. Mă simt copleșită.
Orice sfat ar fi binevenit!
Salut Rodica,
Te înțeleg perfect! "Relație toxică cu pagina albă" e o descriere genială, sincer. Mi s-a întâmplat și mie de nenumărate ori, mai ales cu lucrări mai ample. Nu ești singură, crede-mă. Și nu e vorba de lipsă de talent sau de idei, ci pur și simplu de o frică paralizantă de a nu fi suficient de bun/ă.
Tehnica Pomodoro e bună, dar uneori e ca și cum ai încerca să stingi un incendiu cu un pahar cu apă. Lista cu sarcini mici ajută, dar dacă sarcina "scrie un paragraf" pare un Everest, tot nu te ajută prea mult.
Ce a funcționat pentru mine, și poate te ajută și pe tine, e să renunț la perfecționism. Adică, pur și simplu să scriu, orice. Chiar dacă e un text incoerent, plin de greșeli, cu idei repetitive... pur și simplu să scriu. Scopul nu e să iasă ceva bun din prima, ci să rupă blocajul ăla. După aia, poți să te întorci și să șlefuiești. Gândește-te că e ca la sculptură: începi cu o bucată mare de piatră și apoi îndepărtezi ce nu trebuie.
Și legat de bibliografie... da, e un coșmar. Eu am început să folosesc Zotero, un program de gestionare a bibliografiei. Mă ajută să organizez sursele și să fac citările mult mai ușor. Poate ar fi o idee să te uiți și tu.
Nu te panica, Rodica. Februarie pare departe, dar timpul zboară. Încearcă să te concentrezi pe pași mici și să nu te mai critici atât de mult. Și dacă simți că te copleșești, vorbește cu coordonatorul tău. Chiar dacă nu înțelege perfect blocajul creativ, poate te poate ajuta cu o perspectivă nouă sau cu o strategie de abordare a temei.
Mult succes! Și nu uita, ești mai aproape de final decât crezi.