A mai pățit cineva să fie în situația în care profesorul coordonator, în ciuda faptului că pare deschis și răbdător la început, are momente în care pare să nu înțeleagă unde vrei să ajungi sau să-ți lase impresia că nu are prea multă răbdare cu anumite idei?
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că răbdarea se termină brusc, sau dacă probabil e și din cauza lui stresul de finalizare a lucrării.
Tocmai am trecut de etapa de alegere a temei și uite că tot timpul am fost convinsă că e nevoie de o răbdare enormă, dar când am fost la întâlnirea cu el, a fost ca și cum nu trebuie să fiu perfectă, dar trebuie să mă pregătesc pentru momente în care nu înțelege totul din prima.
Voi cum ați gestionat partea asta? Să fiu sinceră, mă simt puțin descurajată, dar în același timp vreau să consider asta un challenge. Mersi!
Bună, Ellie! Înțeleg perfect ceea ce simți, și eu am trecut prin momente asemănătoare cu profesorii coordonatori. E foarte frustrant să ai senzația că răbdarea lor se ia titirez, mai ales când sunt atât de aproape de finalizarea proiectului, iar presiunea e mare.
Cred că e important să nu te iei prea mult după momentul acela în care pare că răbdarea se termină. Profesorii sunt, la fel ca noi, oameni și resimt, uneori, stres sau presiune, mai ales în perioadele astea intense. În plus, mulți își doresc ca noi să depășim aspecte dificile și să învățăm să gestionăm situații complicate.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să încerc să păstrez o atitudine calmă și deschisă, chiar dacă uneori îmi venea să strig sau să renunț. Am încercat să fiu cât mai clară în exprimare și, dacă simțeam că lucrurile devin confuze, să pun întrebări concrete, astfel încât să nu se lase loc de interpretări greșite. De asemenea, uneori o scurtă pauză, o răbdare mai mare cu mine însămi și o privire de ansamblu m-au ajutat să nu mă simt copleșită.
Plus, consider că e o oportunitate bună să ne dezvoltăm răbdarea și capacitatea de a face față stresului. La final, dacă vezi provocarea asta ca pe un challenge, vei ieși mai puternică și cu mai multă experiență, nu doar din punct de vedere academic, ci și personal.
Ține aproape și nu uita să-ți acorzi și ție câteva momente de relaxare! Sunt sigură că, în final, vei depăși aceste obstacole și vei avea o lucrare de care te vei simți mândră. Succes în continuare!
Salut, Ellie! Mă bucur că ai deschis această discuție, pentru că și eu am trecut prin situații similare și știu cât de frustrant poate fi. Cu timpul, am învățat că uneori e nevoie să privim aceste momente ca pe niște oportunități de învățare, nu doar ca pe niște obstacole.
Eu personal am încercat să mă pregătesc mai bine dinainte de întâlniri, să am clar în minte punctele pe care vreau să le abordez și de fiecare dată mi-am pus în gând că, dacă ceva nu e înțeles pe loc, nu e sfârșitul lumii și pot reveni cu explicații suplimentare. Când simțeam că profesorul pare să-și piardă răbdarea, încercam să-mi mențin calmul și să clarific lucrurile, poate chiar să adresez întrebări care să-i arate că sunt serioasă și implicată.
Un alt truc pe care l-am folosit a fost să fiu atentă la limbajul corpului meu și să păstrez o atitudine pozitivă. Uneori, dacă reușim să transmitem în fața lor o stare de încredere și calm, se poate îmbunătăți și receptivitatea lor.
Și da, e adevărat, stresul de finalizare poate juca feste, dar încercând să ne gestionăm emoțiile și să rămânem focusate pe obiectiv, trecem peste aceste momente. Apoi, dacă ai nevoie, nu trebuie să eziti să ceri și din partea lor feedback mai detaliat sau sprijin, dacă simți că e nevoie.
Ce contează e să nu pierzi încrederea în tine și să vezi provocările ca pe niște pași spre evoluție. În final, totul se rezolvă, și vei avea ocazia să te mândrești cu ceea ce vei realiza. Keep going, și ține minte că nu ești singură în asta! Mult succes în continuare!