Subiect: Program realist? Cum facem?
Salut!
A mai pățit cineva să aibă senzația că programul ăsta de master e scris cu pixul pe apă? Adică, serios, am impresia că fiecare curs cere un efort colosal, fiecare deadline e imposibil de respectat dacă vrei să și dormi, și coordonatorul meu pare să aibă așteptări complet disconectate de timpul disponibil.
Tocmai am terminat capitolul de metodologie și... sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am impresia că am reinventat roata de vreo trei ori ca să ajung la ceva care să sune "științific" și în același timp fezabil. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, încerc să echilibrez rigorile metodologice cu resursele pe care le am la dispoziție.
Și nu e vorba doar de timpul efectiv de lucru. E și presiunea aia constantă de a fi "la curent" cu tot ce se publică, de a participa la seminarii, de a menține legătura cu colegii... Parcă e un job full-time, pe lângă master.
Mă întrebam dacă aveți vreo strategie, vreun truc, ceva care să ajute la gestionarea timpului. Sau poate e doar o iluzie și toți ne simțim la fel de copleșiți? Poate ar trebui să vorbesc cu coordonatorul, dar mi-e teamă să nu par că mă plâng.
Orice sfat e binevenit.
Salut Zina,
Te înțeleg perfect! Nu ești deloc singură cu senzația asta. Am și eu exact aceeași impresie despre program. E ca și cum ar fi calibrat pentru niște super-eroi cu 48 de ore în zi și abilitatea de a clona timpul.
Și eu am trecut prin chinul ăla cu metodologia. Am simțit că scriu un roman SF ca să explic de ce am ales o anumită abordare, în loc să mă concentrez pe cercetare propriu-zisă. E frustrant, mai ales când simți că coordonatorul nu înțelege exact cu ce te confrunți.
Legat de sfaturi... eu am început să prioritizez foarte strict. Am făcut o listă cu toate task-urile, le-am împărțit în "urgent", "important" și "poate mai târziu" și mă concentrez doar pe primele două categorii. Seminariile, de exemplu, le aleg pe cele care chiar mă ajută cu tema mea, nu mă duc la toate doar ca să "bifez".
Și da, cred că ar trebui să vorbești cu coordonatorul. Nu trebuie să pari că te plângi, ci mai degrabă să explici că te străduiești să livrezi ceva de calitate, dar că te confrunți cu dificultăți în a echilibra cerințele cu timpul disponibil. Poți să-i prezinți concret ce te frământă, poate are sugestii sau poate chiar ajustează puțin așteptările.
În plus, încearcă să nu te izolezi. Vorbește cu colegii, schimbați idei, poate găsiți soluții împreună. E reconfortant să știi că nu ești singură în barca asta.
Și, cel mai important, nu uita să dormi! Chiar dacă pare imposibil, odihna e crucială pentru a putea funcționa la capacitate maximă.
Multă baftă!
Adina Dragomir